Sistemul asta imparte oamenii in 9 tipologii, fiecare cu caracteristici distincte, cu calitati si cu defecte.
Una dintre aceste tipologii, a treia, este Competitivul.
El e acela care vede in orice o competitie, un concurs, un prilej de a arata ca el e mai bun decat altii, de a se afisa ca valorosi in fata celor pe care el ii considera ca sunt o autoritate.
Competitivii insa, avand aceasta atitudine, sunt foarte buni in domeniile in care s-au antrenat sa fie asa. Si atata timp cat nu iau foarte in serios impulsul de a se intrece cu oricine, sunt chiar oameni de treaba.
In perioada aceea aveam un prieten pe nume ... X. Iar el era un competitiv tipic.
La un moment dat, ca sa ne omoram timpul, am clickait un pic jocurile standard din Windows. Si ne-am oprit la Minesweeper.
Evident ca X a vazut in asta un concurs - cine obtine timpul cel mai bun?!
Click, click, click, click ... si jocul norocului a facut ca pe rand eu si el sa obinem timpul cel ma bun.
Bineinteles ca tipologia si-a spus cuvantul si X nu s-a lasat pana nu a iesit invingator - 19 secunde.
Apoi 17 secunde.
Vazand evidenta preocupare de a invinge mi-am zis sa-i dau o lectie. Si hai sa recunosc ca s-a trezit in mine latura sadica careia ii place sa apese pe butoanele pe care altii vor sa le tina ascunse.
Asa ca, eu fiind alta tipologie (poate va povestesc despre ea altadata) am iesit afara din concurs si am cautat sa vad cum pot sa imi trec numele in lista aia de high scores fara sa ma chinui sa clickai patratele. Ideea era nu sa ma stiu castigator ci sa observ reactia celui ce ma credea astfel.
Am gasit in windows un fisier winmine.ini in care pogramul isi stoca invingatorii.
Buun!
S-a trecut Costicutsa acolo cu 16 secunde (sa nu exageram , nu?).
Cum a venit X la serviciu si a vazut minunea ... "Eh, am avut noroc!", a si trecut la clickait. 15 secunde! Yeee!
A doua zi lista il afisa pe cosci cu 13 secunde.
Ei, asta era mai greu de batut ... nu mai stiu daca a reusit, stiu doar ca si-a propus sa clickaie un anumit interval de timp pe zi ca sa obtine un scor mai bun - cel mai bun ... nici nu mai stiu daca ti-am povestit cum de am fost asa de bun la gasit bombe, mai X!
Iar daca iti amintesti, sper sa nu te superi ca am povestit asta aici, astfel. Dar am reintalnit competitivi in ultima vrele si m-a cuprins acelasi impuls, nu cel sadic ci cel de a obiectiva ... acum insa inca nu vad cum.
Viata nu e un concurs, nimeni nu vrea sa ajunga la Finish.
E adevarat, deseori trebuie sa luptam.
E bine sa ne dorim sau chiar sa fim invingatori iar competitia (sau macar sentimentul iluzoriu ca ea ar exista) ne motiveaza, da un sens clipei.
Dar eu cred ca nu e sanatos pentru nimeni sa ia in serios constant acest impuls ... competitiile adevarate sunt doar jocuri, si toate "competitiile" ar trebui privite ca atare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.