La poarta

CFDP - time to say good bye!

... nici nu stiu ce sa scriu ...

E o mare bucurie in a da mai departe cunoastere, in a invata invatandu-i pe altii ...

... e o mare bucurie cand vezi ca macar un pic din munca ta s-a prins in mintea unor pusti care incep sa fie oameni ... (si sa-i vezi cat de mult se bucura ca au scapat de tine):

... o foarte mare bucurie!
Ea compenseaza multe dintre lucrurile incurcate pe care viata ti le pune in fata cand joci acest rol.

Nu pe toate din pacate... asa ca asta a fost ultimul an in care am lucrat aici:

Ii salut cu drag si profund respect pe toti cei pe care i-am cunoscut aici - profesori, colegi sau studenti  ... prieteni!

Va salut cu drag si va doresc tuturor :

Drum bun! ... sau mai degraba ... Cale ferata buna!

Albine sau ce?

Am fost la tara si pe langa locul unde am parcat masina erau niste gaurele in pamant:

Ce-o fi nene?

Ma dau mai aproape ...

si ... BAU!

... iese o vietate si se uita la mine ...
- Ala e un NIKON D80 cumva? ... hihi, glumesc!

O fi albina?

... cam exagereaza cu polenul ...

Chestia aia din crestet ce o fi?

Use the Force

Mergeam cu autobuzul prin Bucureşti.
Tocmai văzusem nuştiucare episod din Războiul Stelelor.
În autobuz, ca de obicei, aglomeraţie.
Dintr-o dată auzim o băbuţă zicând, cu o voce fermă:
- Daţi-mi voie să cobor!
Daţi-mi voie, vă rog ... altfel cobor cu Forţa!

I s-a făcut repede loc ... nimeni nu voia să audă: These are'n the droids you are looking for!



... ce face criza din eroi ... scrie prin ziare că Darth Vader a jefuit o bancă. Nu l-a crezut nimeni până nu a folosit Forţa!

Afrodita, nu Venus!

Când am fost în Grecia ne-am zis să ne luăm şi noi un suvenir ceva.
Dar ce să ne luăm?
- Ouzo sau lichior de kumquat? C'mon, tsuicăreală?! Neah!
- Handmade-uri din lemn de maslin? Era o idee bună ... am zis că o să găsim şi în Katerini, nu numai în Corfu. Nu a fost aşa!
- Chinezării? What?!
- Cărţi de joc porcoase ... perverşi rău grecii ăştia. Tentant, dar nu!
- O statuetă?! ... bun! Care?!

Păi hai s-o luam pe cea mai cunoscuta, pe Venus din Milo!
Imediat tanti de la casă ne corectează: Kikiriki pipiriki, Afrodita nu Venus!
Da, dom'le, Afrodita să fie:

Arde-n flăcări?!

Cat mai e?

Cât o mai fi până vine?

... eu cred ca incă nu se măsoară cu ceasul timpul rămas ...

... hehe!

Aşteptându-l pe Coscilică junior...

Sedinta foto cu papitoi

- E bine aşa?!

- Dar nu am făcut nimic ... nu mai flutura lanterna aia la mine!

- Psst! După ce termină ăsta cu pozatu' facem un şah?

Yin şi Yang ...

Behind the scenes:

- Ai auzit?! Ăştia aşteaptă pe unul de-i zic Naulică ...Şah!

- Am auzit ... Am încurcat-o oiţo, se duce viaţa noastră liniştită!

Desenand cu lanterna

Iarăşi m-am pus pe desenat cu lanterna şi mi-am zis că nu ar fi frumos ca nici de data asta sa nu fac "tutorialul", aşa că m-am pus pe scris.
Tehnicii i se zice light painting sau light drawing. Eu am făcut mai mult o aplicaţie particulară a ei şi mai mult despre asta e tutorialul.

Instrumente:
- aparat foto, nu contează de care - "săpunieră" sau DSLR. Totul e din lumină nu din faptul că ai cine ştie ce sculă performantă. Trebuie doar să ştie de setări manuale - cam toate au un M cu care nu fotografiază decât prea puţini. Eu am un DSLR Nikon D80 acum, dar primele experimende de genul ăsta le-am făcut cu un Canon A510.

- trepied - cel mai bun stabilizator de imagine. E nevoie de el pentru că vom face poza cu expunere mare - 4-15-30 secunde. Asta pe de o parte, iar pe de alta parte, pentru ca fotograful va avea alta treabă decât să ţină cât poate de nemişcat aparatul ...

- poate fi utilă o telecomandă pentru aparatul foto - nu e strict necesar, dar e mai simplu să declanşezi din telecomandă decât să apeşi pe buton apoi să fugi la "subiect" şi să-l luminezi, fluturând lanterna... deşi cu ocazia asta poţi fotografia o fantomă ce-ţi intră în poză. Eu am o telecomandă Nikon ML-L3.

- ceva de fotografiat ... care să rămână nemişcat pe timpul cât expui. Chiar dacă nu ai nimic de fotografiat tot o să poţi produce ceva ...

- lanternă - cel mai important instrument aici. E de preferat una cu lumina mai slabă.
Eu cel mai mult o folosesc pe cea din mijloc de aici:

Este una cu 7 leduri, luminează destul de puternic şi ca să îi mai tai din elan i-am pus un "filtru" maroniu (de aici tenta caldă ce se vede în cam toate pozele făcute cu ea).
"Filtrul" l-am decupat dintr-o sticla de plastic de bere ... Timişoreana cred, dar merg şi altele :) şi l-am montat peste ledurile lanternei. De atunci face lumina cam aşa:

Se pot folosi mai multe lanterne, cu lumini şi intensităţi luminoase diferite ... 

Cum se face?!
Aparatul de fotografiat pus pe setări manuale şi fixat pe trepied.
- Expunerea o fac la 4 până la 30 secunde în funcţie de câtă lumină consider că e nevoie. Trebuie făcute câteva încercări pentru a vedea care e timpul de expunere potrivit.
- Deschiderea diafragmei? Prea puţin contează ... o ţin pe 8-10 mai mereu.
Cu astea, aparatul de fotografiat e gata ... oh nu! Nu e gata, mai e ...
- Focalizarea! Fac o poză pe lumina, focalizând pe "subiect". Apoi mut focalizarea pe "manual" ca aparatul să păstreze subiectul în focus şi pe întuneric altfel o să fie mai dificil, dacă se chiorăşte să focalizeze de fiecare dată. Atenţie deci, dacă schimbaţi distanţa până la ce doriţi să fotografiaţi, nu uitaţi să refocalizaţi ... să nu ziceţi că nu v-am spus.

Buuuuun!
Şi acum ce facem?
Pozeeee cu lumină!!!! Yeeeee!

Dacă nu avem ce poza orientăm lanterna către aparatul foto şi desenăm cu lumina orice prostie ne trece prin minte, aşa e clasicul light painting ... am fost leneş şi am pozat doar asta pentru exemplificare:

E plin internetul de fotografii inspirate făcute aşa. De exemplu: abduzeedo.com
În loc să luminam spre aparat putem desena cu lumina pe orice vrem, o inimioară de exemplu:

Dar putem să desenăm cu lumină şi pe chestii pe care vrem să le fotografiem, aşezând lumina unde şi cât vrem noi.

Uite de exemplu am făcut câteva poze aseară; în aceasta am mişcat lanterna doar pentru a lumina draperia din spate:

... iar aici se şi vede mişcare lanternei, dungile luminoase din fundal...

iar pe asta am şi desenat pe unde am plimbat lanterna ... roşu e zona luminată de lanterna iar verde e zona în care am orientat lanterna spre obiectiv:

Şi a ieşit asta:

Buun...
Să vă zic că dacă aveţi şi o lanternă cu lumină violet/ultraviolet şi luminaţi într-o oală iese aşa:

sau puteţi face un cerc magic:

Iar dacă din greşeală ţii lumina pe tine când te ridici de pe o bancă iese aşa:

Şi uite aşa au ieşit toate pozele pe care aici le vedeţi cu eticheta light painting sau clarobscur.

Spor la fotografiat!

Ceva ...

De-a lungul timpului am trait diverse stari carora le-am dat semnificatii "spirituale", le-am asociat cu imaginea ce mi-am facut-o despre "cale", "evolutie" sau "maestru".

A fost un moment in care am descoperit cu uimire ca, daca am atitudinea mentala potrivita le pot re-produce, le pot genera. Am inteles atunci - prin experienta - ca aproape toate trairile mele "pretioase" sunt intr-un fel sau altul rodul mintii.

Descoperirea aceasta m-a dezamagit oarecum si m-a facut sa privesc cu ochi critici atat trairile mele cat si ale altora.

Au inceput sa ma amuze sau uneori sa ma revolte relatarile exaltate ale diversilor colegi sau prieteni, dar si inchipuirile dulci insa lipsite de substanta pe care le "traiam" si eu cand ochiul critic se inchidea pentru cateva clipe.

Tot ce mi-am inchipuit imi pot reinchipui - pot trai aceleasi stari, poate nu la fel de intens si imbatat de ele, dar stiu clar ca sunt la fel.

Toate aceste experiente nu le consider acum lipsite de valoare, ele isi au rolul lor si si-au adus contributia la modelarea mintii mele. Insa faptul ca mintea le produce ma face sa nu le consider elemente de ghidare in viata, pietre de hotar.

Exista insa ceva ce am trait si nu pot reproduce la vointa, nu-mi poate fi adus in constiinta de imaginatie. Exista "ceva"!

Prima data cand am trait acest "ceva" si imi amintesc clar, recunoscandu-l ca atare, a fost in clasa a XI-a ... aveam de rezolvat o problema de algebra.

M-am chinuit vreo ora sa caut o rezolvare si nu gaseam nimic. Am incercat diverse artificii de calcul, nu a mers niciunul. La un moment dat profesorul meu s-a uitat pe caiet si vazandu-mi incercarile a ras si mi-a spus sa fac o notatie, o inlocuire ... sa fac un truc ... si atunci totul a fost clar - era atat de simplu!

Dar pe langa intelegerea asta s-a mai petrecut ceva; mintea se blocase contempland rezolvarea atat de simpla a problemei, gandurile curgeau foarte incet si dincolo de ele era "ceva" ce-mi dadea o stare de bucurie, de fericire, de pace si liniste ce ma coplesea. Imi amintesc ca starea asta a persistat destul de mult timp si ca ma putea refixa o vreme in acel "ceva" - sursa de fericire si dulceata sufleteasca.

De atunci pot spune ca putine lucruri pe lumea asta se pot compara cu bucuria rezolvarii unei probleme de matematica.

Aceasta prima experienta e cea mai bine fixata in sufletul meu, in timp au urmat si altele.

Cauzele exterioare ce le-au provocat au fost diverse...de la tehnici de concentrare pana la momente de furie sau frica.

Un alt moment in care l-am trait intens si am putut observa "ceva"-ul a fost urmatorul: impreuna cu iubita, asteptam tramvaiul seara tarziu, pe o strada cam intunecoasa a Bucurestiului. Luna era aproape "plina" si spre ea, pe cer am vazut amandoi o chestie ciudata ce se misca usor, parca in bataia vantului.

Ce sa fie oare?

Nu gaseam nicio explicatie ...

Nu era nor, nu era un obiect zburator, micile sale miscari erau haotice ...nimic nu se potrivea ...

Ce era oare?

Nu reuseam sa intelegem, am inceput sa fabulam ... pare a fi o vrajitoare pe o matura, sigur nu e purcelul zburator ...

Ce era?

La un moment dat vantul a rotit misteriosul obiect si am putut vedea clar ... era un scaun cu spatar suspendat in aer, pe o sarma intinsa intre doua cladiri mai inalte din zona. 

Ei bine scaunul asta m-a adus iarasi la acel "ceva"; desi in mod clar mai gandeam, comentand in minte miraculoasa vedenie, eu nu mai eram prins de acele ganduri, ele curgeau undeva departe de mine. 

M-am simtit smuls cu viteza dintr-o carcasa ingusta in care gandurile isi aveau locul si-si faceau jocul, in care mintea era cumva blocata si m-am trezit lipsit de limite, savurand o fericire senina, o bucurie duioasa,luminoasa si dulce ce-mi inunda sufletul. Desi stiu ca toata aceasta experienta a durat doar cateva secunde, durata ei in inima mea a fost cu mult mai mare - a fost o scurta eternitate. M-a imbogatit sufleteste; desi amintirea acestui "ceva" imi dau seama ca e incompleta, acum il pot recunoaste mai clar; ii simt prezenta in iubire - stiu ca dincolo de ea e "ceva", cum simt ca e "ceva" in contemplarea naturii sau in bucuria revederii unui drag si bun prieten, e "ceva" in placerea de a face dragoste. Este in dor si-n regasire, in furie si in iubire, e in tot ce ne face prea-plini, intregi. Sunt melodii pe care cand le ascult sunt pe aproape de "ceva"-ul acesta.

Acest "ceva" nu-l pot reproduce, nu mi-l pot imagina, chiar daca amintirea sa exista, legata de diversele momente in care l-am trait, unele absurde. Nu mi-l pot genera imaginandu-l, desi uneori parca as fi in preajma sa, desi il simt aproape, nu mi-l pot provoca eu.

Au fost situatii in care, prins in vartejul actiunilor si gandurilor, am devenit deodata constient ca acest "ceva" a fost acolo dar nu l-am putut prinde; e cumva ca senzatia pe care o ai cand ajungi intr-un loc si constientizezi ca pe acolo tocmai a trecut cineva drag, ii simti parfumul, prezenta, parca l-ai vazut cu coada ochiului ... tocmai a plecat.

Masa de lucru?

Iarasi joc cu lanterna ...

La aranjarea chestiilor m-a ajutat Hermina. Eu doar am apasat butoane ... ah, trebuia sa fac un tutorial cu chestia asta!

Te vaaad !