Si desi am colindat prin tot felul de paduri si pe multe campuri nu am intalnit niciuna - cu o singura exceptie, in Bucuresti, pe o strada din apropierea serviciului meu.
Se pare ca e manastire in zona, pentru ca vineri una a intrat prin "efractie" in firma.
Dupa ce am prins-o si colegii au hranit-o cu cateva muste si au botezat-o Cerasela, am luat-o acasa ca sa-i alimentez fantasmele terifiante ale Herminei cu privire la goange ...
Sambata am dus-o la tara si am lasat-o libera, s-o fotografiez in mediul sau natural.
Ce are deosebit vietatea e faptul ca pentru a vana sta nemiscata, cu "bratele" impreunate - de aici i se trage si numele = calugarita.
Asta face ca, odata ce ai gasit una, sa ai timp berechet de fotografiat pentru ca vietatea nu se misca si se crede invizibila asa ca nu are impulsul instinctiv de a se ascunde.
Norocul meu, mi-au iesit cateva sute de poze din care am selectat mai jos o mica parte:
Din pacate nu pot spune ca in timpul realizarii pozelor nicio vietate nu a avut de suferit ...
Calugarita a devorat trei muste, o omida (nu as fi crezut) si o lacusta.
Nene, vazand-o am inteles de ce in SUA calugaritele sunt crescute special pentru a starpi insectele daunatoare. Nu mai dai cu insecticid - arunci in gradina zece goange d'astea si gata!
Si sunt exclusiv carnivore din cate am inteles, verdeata nu le intereseaza!
Avand in vedere acest lucru, dupa sedinta foto am lasat-o libera in gradina, sa-si faca treaba cu omizile ce-au aparut anul asta ca niciodata.
Ca fapt divers:
Cand eram mic, in fiecare an, vara, pomii erau plini de omizi. Vai ce neplacut era!
Ei bine, de la un moment dat nu au mai fost deloc omizi. Deloc!
Din 1986 pana destul de tarziu incoace nu am mai vazut omizi la tara ...
