Nunumai

Salut! Din septembrie 2012 m-am mutat. Vă aștept pe nunumaifotografii.ro

duminică, 28 august 2011

Sedinta foto cu o calugarita

Inca de cand am inceput sa fac poze la bazdaganii mi-am dorit sa gasesc si sa fotografiez o calugarita.
Si desi am colindat prin tot felul de paduri si pe multe campuri nu am intalnit niciuna - cu o singura exceptie, in Bucuresti, pe o strada din apropierea serviciului meu.
Se pare ca e manastire in zona, pentru ca vineri una a intrat prin "efractie" in firma.
Dupa ce am prins-o si colegii au hranit-o cu cateva muste si au botezat-o Cerasela, am luat-o acasa ca sa-i alimentez fantasmele terifiante ale Herminei cu privire la goange ...
Sambata am dus-o la tara si am lasat-o libera, s-o fotografiez in mediul sau natural.
Ce are deosebit vietatea e faptul ca pentru a vana sta nemiscata, cu "bratele" impreunate - de aici i se trage si numele = calugarita.
Asta face ca, odata ce ai gasit una, sa ai timp berechet de fotografiat pentru ca vietatea nu se misca si se crede invizibila asa ca nu are impulsul instinctiv de a se ascunde.
Norocul meu, mi-au iesit cateva sute de poze din care am selectat mai jos o mica parte:



Din pacate nu pot spune ca in timpul realizarii pozelor nicio vietate nu a avut de suferit ...
Calugarita a devorat trei muste, o omida (nu as fi crezut) si o lacusta.
Nene, vazand-o am inteles de ce in SUA calugaritele sunt crescute special pentru a starpi insectele daunatoare. Nu mai dai cu insecticid - arunci in gradina zece goange d'astea si gata!
Si sunt exclusiv carnivore din cate am inteles, verdeata nu le intereseaza!

Avand in vedere acest lucru, dupa sedinta foto am lasat-o libera in gradina, sa-si faca treaba cu omizile ce-au aparut anul asta ca niciodata.

Ca fapt divers:
Cand eram mic, in fiecare an, vara, pomii erau plini de omizi. Vai ce neplacut era!
Ei bine, de la un moment dat nu au mai fost deloc omizi. Deloc!
Din 1986 pana destul de tarziu incoace nu am mai vazut omizi la tara ...

2 comentarii:

  1. Felicitari dle Constantin Ciobanu!
    Imi plac pozele dumneavoastra macro, insa sunt curios ce aparat si ce accesorii ati folosit (obiective, inele, lumini).
    Sunteti multumit de setul de tuburi extensie (inele macro - 12mm, 20mm, 36mm) Kenko pentru Nikon?
    Ce inel a fost cel mai des utilizat?
    Cum s-a comportat sistemul de masurare al luminii si AFs-ul?
    A fot nevoie de reglaje manuale si probe suplimentare?

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc!
    Aparatul e un Nikon D300. Pana acum un an era Nikon D80.
    In general am folosit obiectivul Nikon 50mm f/1.4 dar uneori si Tamron 28-75mm f/2.8; ambele atasate pe inele de macro.
    in general am folosit fie pe cel de 36 fie pe cel doua 12+20 cuplate. Rareori toate trei - luau mult din lumina asa ca faceam fotografia pe soare puternic si la iso mare.
    La lumina aparatele s-au descurcat bine cred eu.
    Autofocus?
    Nu l-am folosit deloc, totul e focalizat manual si nu din obiectiv ci lasand focusul pe infinit (ca sa stau cat mai departe de vietati ... "departe" e impropriu spus) si focalizand apropiindu-ma usor de subiect.
    Majoritatea pozelor au iesit prin urmare cu focusul varza dar stiind ca o sa se intample asa faceam cat de multe puteam. Si asa reuseam cateva bune pe care le-am afisat pe aici.
    Una peste asta - sunt foarte multumit de inelele de macro.
    Sper sa va fie de folos cele de mai sus.

    Toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.