Nunumai

Salut! Din septembrie 2012 m-am mutat. Vă aștept pe nunumaifotografii.ro

luni, 25 ianuarie 2010

Papitoi

Zice ea:
"Dacă te prind că îmi ameţeşti copilul cu lanterna ca pe-un papiţoi, îţi sparg faţa!"


 

Brrr ...

Cica "De ce nu faci poze la iarna asta, ca e atat de frumoasa?!"
De frig, mai nene!
Ca azi mi-au inghetat oasele pe drumul pe jos de la Obor la Iancului ... Nici nu stiam ca mai e si Bulevardul Ferdinand intre ele, asa ca am facut douajde minute pe jos la minus doispe grade ...
Dar ce mi-a venit sa scriu asta?

Voiam sa zic ca am facut totusi cateva poze.
Am iesit in ger si de la atata iarna si zapada mi s-au facut ochelarii heliomati atat de mati:

... Eram sudor, cu ei la ochi.
Matrix in persoana.
Ray Charles cu Nikon de gat.
Apune soarele asa devreme?!
Era sa ma impiedic de un fazan, iar cand ii dadeam jos de la ochi, orbeam.
Cine ... bipbip ... a aprins lumina?!
Asa ca va dati seama ce am mai vazut si ce am reusit sa fotografiez.

Am mers pe urme de iepure ... poate era si el pe acolo, dar cine sa-l vada.

Saaalut!



 Nici nu am vazut ca ies asa de albastre ... s-a nimerit bine.
Am facut-o intentionat, desigur!
 
 
... codrul, frate cu românul,
de secure se tot pleacă ...


Păi pe frigul ăsta cu ce să te încălzeşti, cu baterii solare?

joi, 21 ianuarie 2010

Bancuri

Hai ca o sa strang aci cateva din bancurile ce-mi tot vin pe messenger...

------------------------
 In centrul Ierusalimului, la 12 noaptea, unul striga cat il tinea gura:
-Heil Hitler, Heil Hitler !!!!!!!!
S-au scandalizat cativa trecatori si-l intreaba surprinsi:
... -Ce-ai patit omule? Cum poti sa strigi asa ceva...?
-Am castigat la loterie...
-Bine si? totusi nu esti evreu?
-Ba da sunt evreu, dar (isi ridica maneca de pa mana stanga) ... el mi-a dat numerele!
------------------------
Putin si Medvedev stau de vorba. - Trebuie sa desfiintam fusurile astea orare, creeaza numai probleme, spune Putin. - De ce? - intreaba Medvedev - Sun la Beijing sa-i felicit de ziua nationala, si-mi spun ca e maine, sun la Varsovia sa exprim condoleante si-mi spun ca avionul inca n-a decolat.
-------------------------
 Bulă completează o fişă personală pentru angajare. La data naşterii trece 15 august.
- În ce an? întreabă funcţionara de la oficiul forţelor de muncă.
- În fiecare an!

 -------------------------
Bula in China se ia la bataie cu un ninja. Se bat ei ce se bat si se hotaresc sa dea fiecare cate o lovitura. Care da mai tare e mai bun.
"Bang" ninja una in gura lu Bula doarme 2 zile. Se trezeste Bula:
- Ce a fost asta, mah?
- Cheia dragonului.
Dupa aia Bula "bang" una in gura. Se trezeste ninja peste 2 saptamani.
- Ce-a fost asta, mah?
- Cheia franceza.

 ---------------------------------
 - Euro, Dollar, Lira sterlina! striga elevii.
- Ciocanul libanez! zice Bula.
- Ce??? Nici nu exista asa ceva, de unde ai auzit asa ceva? intreaba invatatoarea.
- Pai a zis sor-mea ca daca libanezul ii mai da doua ciocane isi ia apartament!

-----------------------------------
Blonda:
Merge cu 180 km/h? Cee minciună! Într-o oră nu sunt 180 de kilometri!
----------------------------------
În avion:
"Stimaţi călători, vă vorbeşte căpitanul!
Dacă priviţi în stânga veţi vedea motoarele 1 şi 2 arzând. Dacă priviţi în dreapta veţi vedea motoarele 3 şi 4 arzând.
Dacă priviţi în jos veţi vedea nişte paraşute - este echipajul nostru care va doreşte  o călătorie plăcută în continuare!
--------------------------------
Ceauşescu în vizită de lucru în China. După ce se familiarizează unul cu celălalt, Mao îl întreabă:
- Voi câţi sunteţi?
- Vreo douăjdemilioane! zice Ceauşescu.
- Hmm ... şi v-au cazat bine ăştia?

--------------------------------

- Sunteti ginecolog?
- Nu, dar pot sa arunc o privire!

--------------------------------

Copiii stateau la rand pentru a servi pranzul in cantina unei scoli gimnaziale catolice. Pe un colt al mesei era o gramada mare de mere.
Maicutele lipisera pe tava cu merele un bilet pe care scria
"Ia doar unul,Dumnezeu te supravegheaza".
Putin mai in fata, la capatul celalalt al mesei se afla o gramada mare de prajituri cu ciocolata. Unul dintre copiii a scris un bilet
"Ia cate vrei, Dumnezeu supravegheaza merele"

--------------------------------

Exact ca in balada populara MIORITA, pe un imas isi pasteau oile trei ciobanei, cu trei turme de miei.
Unul moldovean,unul vrancean si altul ungurean.
Stateau ei rezemati in bate si discutau teme majore ale civilizatiei mondiale...
Vine vorba de limbi straine.
Baciul moldovean: Parerea mea este ca cea mai grea limba este limba engleza.
Uite, de exemplu, ei scriu SHAKESPEARE si citesc "sheikspir".
-Aiurea, spune baciul vrancean, cea mai grea limba este franceza!
Ei scriu BAUDELAIRE si citesc "bodler"...
Baciul ungurean nu se rabda si sare si el:
- Cum pote la voi se vorbeste ase? Voi ce fel de rumuni esti? Cel mai greu limbe este rumuneste...
In rumuneste se scri CABANA VALEA MURESULUI, dar se citesti "keskemet domokos polvon"...

--------------------------------

Gheorghe si Vasalie stau pe prispa casei. Dupa deal, la orizont, apare un deltaplan.
Vasalie ii zice lui Gheorghe:
- Iete, ba, ce pasaroi pa cer. Asta ne mananca oile.
- Lasa, zice Vasalie, il aranjez eu.
Vasalie ia pusca si trage un foc.
- Ai nimerit-o, ma?
- Nu stiu, zice Vasalie, dar vad ca la om i-a dat drumul.

--------------------------------

Bula se intalneste pe strada cu un prieten care il intreaba:
- Bula, am auzit ca ti-a murit soacra. Ce-a avut?
- Ceva bijuterii, un televizor si putine economii...
- Nu asta te-am intrebat. Ce i-a lipsit?
- Pai, masina, o casa sau un apartament proprietate personala...
- Bula, de ce a murit?
- A fost la noi in vizita, eu i-am spus sa mearga in pivnita sa aduca niste cartofi, sa facem pireu. A cazut pe scari si si-a rupt gatul.
- Ce ghinion! Si ce-ati facut?
- Macaroane cu branza!

sâmbătă, 16 ianuarie 2010

Deschisoarea de la Sighet

În Sighetul Marmaţiei este o Deschisoare - Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei ...

Sunt multe şi nimic de spus.
Merită văzut, e bine de ţinut minte ... el şi multe alte locuri ...

... să nu uităm unde au dus, duc şi vor duce mereu, necunoaşterea, minciuna, instigarea la ură, uitarea omeniei ...
 
Merită să vezi cum oameni arestaţi sănătoşi mor de "tuberculoza" dupa cinci zile.
E bine să înţelegi că dintotdeauna "ai noştri" sunt buni şi "ai lor" sunt duşmani, nu sunt oameni, merită dezonoarea, dispreţul, chinurile şi chiar moartea ...
O să pricepi că cel ales de tine să te conducă va ajunge repede să se creadă stăpân ...
Nu uita!
 
... Şi-i bine să vezi cu ochii tăi cum şi aici oamenii pot rămâne oameni, pot scrie poezii, dicţionare de limba franceză, pot sculpta în săpun ... se pot juca şah ...
 
Au fost mulţi, prea mulţi ...
 
... şi dacă uiţi, mulţi or să mai fie, pentru că, chiar dacă a trecut perioada comunistă, sămânţa de rău pe care fiecare o avem în noi încă poate rodi dacă nu-i înţelegem natura şi sursa.Şi atunci locuri ca acesta ...
 
... vor mai fi!

Totul trece

Am vazut in vacanta si Cimitirul Vesel din Sapanta ...
Ce sa zic de el ...?
A plouat dom'le! A plouaaaaat de ne-a fost mila sa fluturam prea tare aparatele foto desi ne-am luat o umbrela traditionala din magazinul de suveniruri traditionale ... asa ca poze cat de cat acceptabile nu am.


Locul e interesant.
Se zice că dacii plangeau la naştere şi petreceau şi se bucurau la moartea cuiva ... aşa că e normal ca în ţara dacilor liberi să existe un cimitir vesel.

Cruci de lemn ce au sculptate naiv scene din viaţa plecaţilor, cu epitafuri ce evocă mai degrabă bucuria de a trăi decât tragedia despărţirii ...toate pe un fond albastru senin.
Este un modest loc de meditaţie asupra vieţii şi întâlnirii cu sfârşitul, un loc în care am putea privi moartea aşa cum o făceau şi dacii - ca un happy end.
De ce nu ar fi aşa?
Toate lucrurile trec, orice a început se va sfârşi la un moment dat; oricât ne-am agăţa de ce ne place şi dorim, firul se rupe - asta-i realitatea ... nu cruda, nici rea, e normal ca totul sa treacă, chiar şi lucrurile bune.
Şi atunci de ce să nu găsim şi în sfârşituri prilej de bucurie?

Hai să fim daci!
Să ne bucurăm şi atunci când se sfârşeşte un lucru bun, înţelegând că totul trece, chiar şi viaţa cuiva drag.

........................................................

Să fiu şi un pic caustic...?
"Sub aceasta cruce grea
Stă întinsă soacră-mea!
Dacă mai trăia trei zile,
Stăteam eu şi citea ea ..."

Am mers la Cimitirul Vesel cu epitaful ăsta-n minte, crezând că mă voi amuza de ironiile făcute - respectuos - pe seama defunctului. El şi alte câteva pe care le-am mai auzit/citit de-a lungul timpului, m-au făcut să cred că (la pomul lăudat) o să întâlnesc "Hazul de necaz".
Neah, doar câteodată ...
În rest veţi citi doar ceva de genul:
"Aici eu mă odihnesc,
Icsulescu mă numesc, 
Prin viaţă când am trecut 
Numai bine am făcut ...
Cel mai mare, cel mai tare,
Cu zece maşini-n parcare!"

Până şi acolo, în Cimitirul Vesel din Săpânţa, defuncţii s-au luat prea mult în serios, au numai calităţi, nu prea au defecte ...
Ploaia şi asta m-au dezamăgit un pic, happy end-ul însă mi-a plăcut!

sâmbătă, 9 ianuarie 2010

1+1= ?




What?


Later edit:
Da mai, de ceva timp Hermina a inceput sa simta mirosul parfumului vecinei de la patru, se emotioneaza pana la lacrimi si cand dau Turn off calculatorului; oh, maslinele au un gust ... maro (!?) si tot felul de chestii de genul asta. Sa mai zic ca uneori se uita "gretos" la mine?!

Toate astea din cauza faptului ca s-a colorat in violet o chestie ...

duminică, 3 ianuarie 2010

Londra?

Ce-am mai facut prin Maramures?
Am trecut prin pasul Prislop să facem câteva poze ...

... şi să chicotim că vedem iarăşi zăpadă ...

Apoi am pornit spre Săpânţa, unde-i un cimitir vestit (povestesc şi asta, dar nu acum).
Am trecut prin Leordina, o comună din Maramureş atât de des în ceaţă încât i se zice Londra:


"Cum vede o cale ferată, cum îi face poze!"



 
 
Aha!
CF din nou!
Nu, mocăniţa nu circula pe şinele din interior!
Nu, în Maramureş nu sunt osii cu patru roţi!
Da, ecartamentul în fosta U.R.S.S. e diferit de cel din România!

Ceata de pe drum

Pe drumul de intoarcere de la Barsana am avut parte de ceata ... asa ca am tras pe dreapta si ...

 
 
 
... am intalnit cativa obsedati de fotografie iesiti la vanatoare:
 
Era şi un cioban cu o turmă de oi prin preajmă  ... deci evident şi câini.
Domnul cu umbrela s-a trezit cu doi doritori sa-i guste femurul.
Cioban cum sunt, ştiam că nu poţi goni câinii ciobaneşti cu "marş, javră!". Am încercat să fluier şi eu cum auzeam ca-i fluieră ciobanul şi ... unul dintre câini m-a privit curios.
"Nu seamană cu cel ce mă hrăneşte, but sounds like him!" şi-a zis şi a venit  în fugă spre mine, voios...

Oups!
Am îndeplinit pe dos o lege a lui Murphy, am făcut ca problema lui sa devină problema mea.
Voioşia câinelui a dispărut când s-a apropiat ...
 
... s-a prins că nu-s cine se aştepta el să fiu şi a început să mă latre.
Eu, evident, făceam poze în continuare, fluierând.

Noroc că animalul incă mai avea momente de îndoială ...
 

Manastirea Barsana