Totul trece

Am vazut in vacanta si Cimitirul Vesel din Sapanta ...
Ce sa zic de el ...?
A plouat dom'le! A plouaaaaat de ne-a fost mila sa fluturam prea tare aparatele foto desi ne-am luat o umbrela traditionala din magazinul de suveniruri traditionale ... asa ca poze cat de cat acceptabile nu am.

Locul e interesant.
Se zice că dacii plangeau la naştere şi petreceau şi se bucurau la moartea cuiva ... aşa că e normal ca în ţara dacilor liberi să existe un cimitir vesel.

Cruci de lemn ce au sculptate naiv scene din viaţa plecaţilor, cu epitafuri ce evocă mai degrabă bucuria de a trăi decât tragedia despărţirii ...toate pe un fond albastru senin.
Este un modest loc de meditaţie asupra vieţii şi întâlnirii cu sfârşitul, un loc în care am putea privi moartea aşa cum o făceau şi dacii - ca un happy end.
De ce nu ar fi aşa?
Toate lucrurile trec, orice a început se va sfârşi la un moment dat; oricât ne-am agăţa de ce ne place şi dorim, firul se rupe - asta-i realitatea ... nu cruda, nici rea, e normal ca totul sa treacă, chiar şi lucrurile bune.
Şi atunci de ce să nu găsim şi în sfârşituri prilej de bucurie?

Hai să fim daci!
Să ne bucurăm şi atunci când se sfârşeşte un lucru bun, înţelegând că totul trece, chiar şi viaţa cuiva drag.

........................................................

Să fiu şi un pic caustic...?

"Sub aceasta cruce grea

Stă întinsă soacră-mea!

Dacă mai trăia trei zile,

Stăteam eu şi citea ea ..."

Am mers la Cimitirul Vesel cu epitaful ăsta-n minte, crezând că mă voi amuza de ironiile făcute - respectuos - pe seama defunctului. El şi alte câteva pe care le-am mai auzit/citit de-a lungul timpului, m-au făcut să cred că (la pomul lăudat) o să întâlnesc "Hazul de necaz".
Neah, doar câteodată ...
În rest veţi citi doar ceva de genul:

"Aici eu mă odihnesc,

Icsulescu mă numesc, 

Prin viaţă când am trecut 

Numai bine am făcut ...

Cel mai mare, cel mai tare,

Cu zece maşini-n parcare!"

Până şi acolo, în Cimitirul Vesel din Săpânţa, defuncţii s-au luat prea mult în serios, au numai calităţi, nu prea au defecte ...
Ploaia şi asta m-au dezamăgit un pic, happy end-ul însă mi-a plăcut!