Parvii kontakt

Cu chestia asta vreau sa ma laud ...

Pe timpul lui Ceausescu televiziunea bulgara emitea de la 18 la 20 de ore, cea iugoslava de la 19 la 21 de ore ... iar televiziunea romana emitea de la ora 20 la 22.

Avand in vedere acest lucru, ce credeti ca facea Costicuta mai tot timpul?
In loc sa bata mingea printre blocuri casca gura la tv, uitandu-se la bulgari. Si cum creierul de copil e burete ce absoarbe orice, al meu a luat astfel "lectii" de bulgara - fara profesor si fara dictionare.

Lectiile astea nu mi-au folosit la nimic in afara de a intelege atunci desenele animate si filmele (inclusiv cele romanesti :) ) dublate in bulgara.
Toate astea pana acum, cand, mergand in Bg, dupa 15 ani in care nu prea am mai auzit nimic in limba asta, ma gandeam cam cat o sa inteleg si cum o sa ma descurc cu vorbitul - un lucru pe care nu l-am facut niciodata.

La drum credeam ca nu o sa fie nicio problema. Avem GPS, asa ca putem merge cu ochii inchisi ascultand indicatiile vocei Ioana:
"In 800 de metri virati la stanga ... Pe prima strada virati la dreapta ... Am zi la dreapta, bai adormitule!"

Ei bine, m-am convins si de aceasta data ca nu e bine sa ai incredere in ce spun femeile ...
In Varna ne-a dus pe niste strazi de la periferie ca sa ne treaca, zicea ea, un pod. Si ajungem intr-un loc in care strazile se cam terminau, incepeau potecile; podul il vedeam - era cam la vreo 200 de metri de noi, undeva jos ... intre harta GPS si realitate era o diferenta pe inaltime de vreo 20 de metri. In plus, eram intr-o zona un pic cam rroma, asa ca ... problem.
Eu sunt insa increzator in instinctul de navigator cu care natura ne-a inzestrat pe noi, barbatii. Cat timp e cer senin, soarele pe cer sau steaua polara vizibila, nu-mi pierd speranta. Era clar cam pe unde-i podul, asa ca am luat-o inapoi pe stradute, incercand sa nimeresc mama lui de pod.

Si ajungem, mai neica, intr-o zona un pic mai civilizata. Vedem doi bulgari mesterind la o masina asa ca Hermina, mai putin increzatoare in "navigatorul" meu intern, zice sa le cerem indicatii.
- Duiu spic inglisi?
- Ne.
Si cu asta pareau a se fi inchis canalele de comunicare intre noi.
- Intreaba-i mai pe bulgareste - zice fata.
Atunci mi-am luat inima in dinti si tinand-o astfel evident ca nu am putut sa zic in bulgara (cred... poate a fost si un pic de engleza) decat:
- Cum sa fiu pod?
Atunci omul ma intreaba (in bulgara, evident):
- Unde vreti sa mergeti? La Burgas?
- Slancev Briag.
- Ia intoarce aici ca-ti explic eu...
Am intors si mi-a zis urmatoarele - iar eu am inteles, va jur, fiecare cuvintel:
- O iei pe dupa blocul asta la dreapta, apoi cobori la stanga pe o alee. Pe ea nu circula de obicei masini, ai grija ca e cu panta mare si destul de denivelata ... trebuie sa fii atent sa nu-ti lovesti masina. Mergi pana in capatul ei si o sa ajungi pe trotuarul bulevardului. Are bordura inalta dar poti cobora. In dreapta, la 200-300 de metri e podul.
- Blagudaria! (un fel de "multzumezc") i-am zis.
Am facut ce mi-a spus si am gasit podul, uraaa!
Acesta a fost primul meu "contact". Fara "we come in peace!" dar fructuos.
Am fost euforic toata dimineata de la experienta asta.