De vineri am plecat într-un mic concediu; speram eu să fie unul liniştit cu drumeţii prin sălbăticia Făgăraşului, departe de lumea dezlanţuită.
Dar cum socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea de la târg, după ce ne-am delectat cu mure, zmeură şi fragi ...
... am explorat un pic începutul traseului, pe mal de râu ...
... şi am fotografiat bâzdâgănii ...
... ne-am dat seama că mai bine ne deplasăm pe orizontală, prin ţară, decât pe verticală, pe munte ...
Astfel că, ne-am lăsat duşi de tipa care vorbeşte din GPS spre Cetatea Făgăraşului:
... apoi spre Sighişoara:
... şi ce să mai vedem mai departe?
Lacul Roşu? (Apa minerala ce se produce in zona costa dublu faţă de cât costă în Bucureşti, cel puţin pentru români. Nu ştiu dacă lacul are peşte dar sigur are raţe. Chestiile alea care ies din apa sunt trunchiuri de brazi. Nu m-am lămurit de ce-i zice Lacul Roşu ...)
... Cheile Bicazului? (3-4 km de chei ce merita vazuţi, nu în weekend însă)
... sau barajul de la Bicaz, de unde se poate vedea, la apus, un uriaş, departe, în zări albastre dus?
Le-am văzut pe astea dar tot nu ne-a fost de ajuns ... Am urcat spre nord până la o micuţă mânăstire de maici; aici am înţeles că, atunci când va veni sfârşitul lumii, situaţia va fi albastră ...
Putna era un pic mai sus, aşa că nu am ratat-o ...
Mai sus de atât era doar Ucraina. Deci, ne-am zis, ne întoarcem acasă?!
Dar cum să facem asta fără să vedem Cetatea de Scaun din Suceava ...?
Ştiaţi că Cetatea Neamţului nu e în Piatra Neamţ?
Spre ruşinea mea, eu nu ... dar tot am nimerit-o!
Proaspăt renovată, e un loc ce merită văzut, nu mai e ce era odată - nu demult.
... în total au fost cam 1100 de kilometri de drum, 5 zile, o colecţie de poze făcute cu zgîrcenie ... mi-am schimbat în bine părerea despre turismul rural din România ...
Gata, deocamdată!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.