Chobanov

Dupa ce ne-am cazat ne-am dus la o casa de schimb sa ne luam leva.
Intram, ii dam casierei euro si ii spun, in bulgara:
- Vrem leva!
- Cum va numiti?
- Constantin Ciobanu.
- Cum?
- Constantin Ciobanu ...
Mi-am zis ca fata nu o sa stie sa-mi scrie numele corect, asa ca o sa il spun pe litere; dar cum sa fac asta, ca nu stiu sa spun literele in bulgara ... aha, o sa i le spun in engleza - si ai ou bi ei ... stiti voi. Asa ca o intreb:
- Do you speak english?
Iar fata raspunde intrigata:
- Da, no vie ste govoril sas men v'balgarschi ...

Ceea ce s-ar fi tradus, tinand cont si de tonul printesei: "Ce ma iei bai papagalule pe engleza cand tu imi vorbisi pana acu' in bulgara. Ce vrajeala aveti in voi ... You make me sick!"

Mi-a dat banii si chitanta ... pe care mi-am citit cu mandrie numele:

konstantin chobanov

Parvii kontakt

Cu chestia asta vreau sa ma laud ...

Pe timpul lui Ceausescu televiziunea bulgara emitea de la 18 la 20 de ore, cea iugoslava de la 19 la 21 de ore ... iar televiziunea romana emitea de la ora 20 la 22.

Avand in vedere acest lucru, ce credeti ca facea Costicuta mai tot timpul?
In loc sa bata mingea printre blocuri casca gura la tv, uitandu-se la bulgari. Si cum creierul de copil e burete ce absoarbe orice, al meu a luat astfel "lectii" de bulgara - fara profesor si fara dictionare.

Lectiile astea nu mi-au folosit la nimic in afara de a intelege atunci desenele animate si filmele (inclusiv cele romanesti :) ) dublate in bulgara.
Toate astea pana acum, cand, mergand in Bg, dupa 15 ani in care nu prea am mai auzit nimic in limba asta, ma gandeam cam cat o sa inteleg si cum o sa ma descurc cu vorbitul - un lucru pe care nu l-am facut niciodata.

La drum credeam ca nu o sa fie nicio problema. Avem GPS, asa ca putem merge cu ochii inchisi ascultand indicatiile vocei Ioana:
"In 800 de metri virati la stanga ... Pe prima strada virati la dreapta ... Am zi la dreapta, bai adormitule!"

Ei bine, m-am convins si de aceasta data ca nu e bine sa ai incredere in ce spun femeile ...
In Varna ne-a dus pe niste strazi de la periferie ca sa ne treaca, zicea ea, un pod. Si ajungem intr-un loc in care strazile se cam terminau, incepeau potecile; podul il vedeam - era cam la vreo 200 de metri de noi, undeva jos ... intre harta GPS si realitate era o diferenta pe inaltime de vreo 20 de metri. In plus, eram intr-o zona un pic cam rroma, asa ca ... problem.
Eu sunt insa increzator in instinctul de navigator cu care natura ne-a inzestrat pe noi, barbatii. Cat timp e cer senin, soarele pe cer sau steaua polara vizibila, nu-mi pierd speranta. Era clar cam pe unde-i podul, asa ca am luat-o inapoi pe stradute, incercand sa nimeresc mama lui de pod.

Si ajungem, mai neica, intr-o zona un pic mai civilizata. Vedem doi bulgari mesterind la o masina asa ca Hermina, mai putin increzatoare in "navigatorul" meu intern, zice sa le cerem indicatii.
- Duiu spic inglisi?
- Ne.
Si cu asta pareau a se fi inchis canalele de comunicare intre noi.
- Intreaba-i mai pe bulgareste - zice fata.
Atunci mi-am luat inima in dinti si tinand-o astfel evident ca nu am putut sa zic in bulgara (cred... poate a fost si un pic de engleza) decat:
- Cum sa fiu pod?
Atunci omul ma intreaba (in bulgara, evident):
- Unde vreti sa mergeti? La Burgas?
- Slancev Briag.
- Ia intoarce aici ca-ti explic eu...
Am intors si mi-a zis urmatoarele - iar eu am inteles, va jur, fiecare cuvintel:
- O iei pe dupa blocul asta la dreapta, apoi cobori la stanga pe o alee. Pe ea nu circula de obicei masini, ai grija ca e cu panta mare si destul de denivelata ... trebuie sa fii atent sa nu-ti lovesti masina. Mergi pana in capatul ei si o sa ajungi pe trotuarul bulevardului. Are bordura inalta dar poti cobora. In dreapta, la 200-300 de metri e podul.
- Blagudaria! (un fel de "multzumezc") i-am zis.
Am facut ce mi-a spus si am gasit podul, uraaa!
Acesta a fost primul meu "contact". Fara "we come in peace!" dar fructuos.
Am fost euforic toata dimineata de la experienta asta.

Bulgaria

Cum a fost ...?!
Păi traseul a fost următorul: Bucureşti - Giurgiu - Russe - Varna - Slăncev Briag (Sunny Beach)
Întoarcerea : Slăncev Briag - Varna - Balcic - Kaliakra - Vama Veche - Cernavodă - Bucureşti.

Drumul a fost ok.
Am ascultat o vreme posturile de radio bulgare ca să mă acomodez cu limba ... ocazie cu care am constat că ei ascultă mai multă muzică românească decât noi, am inţeles mai târziu şi de ce; singura melodie în limba bulgară pe care mi-o amintesc de pe drum este una ce o ştiu din "tinereţe" ... am fredonat-o prin Varna înainte de a ne rătăci. Melodia se numeşte "Kajeno cestno, vsicico mi e nared" şi iată că am gasit-o şi pe youtube. E un fel de "Oficial îmi merge bine" de prin '80 ... sună aiurea acum, ştiu, da' ce să-i faci, e o melodie ce s-a ancorat pe creier în copilărie ... nu mai iese niciodată!
Ne-am rătăcit, după cum am povestit mai jos, dar am ajuns cu bine.

ciudesno

Am evadat în weekendul ăsta în Bulgaria. Mai precis, ne-am dus în staţiunea Slăncev Briag = Sunny Beach...
Cam pe aici am stat (şi bălăcit)...
... pe aci ne-am plimbat un pic...
am contemplat artiştii din staţiune ...
... şi pe cei din Nessebăr ...
Nessebăr e un mic oraş cetate, unul dintre cele mai vechi din Europa ... erau cam ţăcăniţi locuitorii dacă au ornat până şi zidurile cetăţii cu straturi de cărămidă ...
... na', la poza asta nu ştiu ce să zic ...
... Deci, Nessebăr. Un oraş plin de biserici frumoase, dar în ruine ...
... cu stăzi înguste ...
... de unde poţi cumpăra suveniruri (puţine, foarte puţine chinezării) ...
... şi de unde te poţi întoarce noaptea în staţiune cu trenuleţul, făcând astfel de poze:
... şi cum trei zile trec repede, am luat-o spre casă, trecînd prin Kaliakra - oraşul unde 40 de fecioare au încercat o formă rudimentară de bungee jumping ...
... şi care are un colţ de stâncă pe care dacă-l nimereşti cu bănuţul cică ţi se îndeplineşte o dorinţă - eu am nimerit ... de două ori!
... ah, ce am ratat un hdr aici! Cine m-a pus sa iau un aparat cu atâtea butoane?
Şi e demn de amintit că pe la bulgari nu bate vântul de pomană ...
... au plantaţii întregi de flori d'astea (uindmile cică le zice):
... va urma!

Auto-turism se intoarce

Acum, ca am instalate doua programe care fac din trei poze un HDR, credeti ca-mi mai arde sa pun alte poze ... neah, stau si butonez sa fac haşdereuri nene!
Aşa că, iată din nou poze de prin conced:

Sighisoara

Cheile Bicazului - motociclistul după care se uita Hermina nu l-am prins ... incă!

Ceahlăul

Un sat cu nume greu de pronunţat în ungureşte ... mekeket bereket sau ceva de genul ăsta

Busola Connex zicea că am ajuns prin zona Rarăului ... aşa o fi fost?

Voroneţul:

... şi Putna (Nu mergeţi la niciuna dintre ele în pantaloni scurţi că vă dau nişte fuste caraghioase ... ca să aibă de ce râde călugării)

... chilia lui Daniil Sihastrul

Blue eyes

Azi iar am evadat din nebunia Bucurestiului.

... am prins in lentila un fluture ...

... si niste ochi albastri cuceritori ...

Little man

Vai, vai, vai! Am plans la final!

Ireal

Auto-turism

De vineri am plecat într-un mic concediu; speram eu să fie unul liniştit cu drumeţii prin sălbăticia Făgăraşului, departe de lumea dezlanţuită.
Dar cum socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea de la târg, după ce ne-am delectat cu mure, zmeură şi fragi ...
... am explorat un pic începutul traseului, pe mal de râu ...
... şi am fotografiat bâzdâgănii ...
... ne-am dat seama că mai bine ne deplasăm pe orizontală, prin ţară, decât pe verticală, pe munte ...
Astfel că, ne-am lăsat duşi de tipa care vorbeşte din GPS spre Cetatea Făgăraşului:
... apoi spre Sighişoara:
... şi ce să mai vedem mai departe?

Lacul Roşu? (Apa minerala ce se produce in zona costa dublu faţă de cât costă în Bucureşti, cel puţin pentru români. Nu ştiu dacă lacul are peşte dar sigur are raţe. Chestiile alea care ies din apa sunt trunchiuri de brazi. Nu m-am lămurit de ce-i zice Lacul Roşu ...)
... Cheile Bicazului? (3-4 km de chei ce merita vazuţi, nu în weekend însă)
... sau barajul de la Bicaz, de unde se poate vedea, la apus, un uriaş, departe, în zări albastre dus?
Le-am văzut pe astea dar tot nu ne-a fost de ajuns ... Am urcat spre nord până la o micuţă mânăstire de maici; aici am înţeles că, atunci când va veni sfârşitul lumii, situaţia va fi albastră ...
Putna era un pic mai sus, aşa că nu am ratat-o ...
Mai sus de atât era doar Ucraina. Deci, ne-am zis, ne întoarcem acasă?!
Dar cum să facem asta fără să vedem Cetatea de Scaun din Suceava ...?
Ştiaţi că Cetatea Neamţului nu e în Piatra Neamţ?
Spre ruşinea mea, eu nu ... dar tot am nimerit-o!
Proaspăt renovată, e un loc ce merită văzut, nu mai e ce era odată - nu demult.
... în total au fost cam 1100 de kilometri de drum, 5 zile, o colecţie de poze făcute cu zgîrcenie ... mi-am schimbat în bine părerea despre turismul rural din România ...
Gata, deocamdată!