Micul concediu din iarna asta l-am petrecut in Maramures.
Am plecat, in mod ciudat, cu mai putine bagaje decat luam vara ... nici acum nu inteleg cum de s-a intamplat asta.
Drumul a fost mai bun decat ne asteptam.
Cand am ajuns era zapada ...
... de a doua zi insa a inceput ploaia.
Zapada s-a dus, cerul a ramas constant inorat si plangacios 4 zile, asa ca, in concediul asta cel mai des nu am auzit teiubescuri si alte cuvinte dulci ci "Hai sa mergem ca poate acolo nu ploua!".
Ah, ba nu, am prins cer senin intr-o noapte si am putut vedea constelatia ce ne tot urmareste - Orion:
Am avut parte de cazare cu sauna inclusa - oamenii nu-si puteau configura bine centrala termica si in calorifere apa avea 65° C. Oooh!
S-a luat si lumina in noaptea de Craciun ... hai ca nu mai povestesc ce a facut asta in frigider!
Dar nimic din toate astea nu ne-a impiedicat sa ne simtim bine.
Am facut si ceva poze!
Ne-am intors.
Trece anul, incepe altul ...
Imi vine sa scriu si ceva de matematica ... dar mai bine altadata!
In ultima vreme in Romania sunt unii care cred ca orice film ce contine un pixel albastru e trucat ...
Stiind ca asta e semnul efectelor speciale si trucajelor de buna calitate, un anume James Cameron, dupa ce a scufundat Titanicul si l-a pus de trei ori pe Arnold sa zica "Hasta la vista, baby!", s-a gandit sa faca un film cu multi, foarte multi, pixeli albastri.
Asa a aparut Avatar.
Povestea se desfasoara intr-o Rosia Montana din spatiu, pe o planeta numita Pandora. Locuitorii acesteia, Na'vi, trebuie stramutati pentru a putea incepe o exploatare miniera, mai importanta decat viata acestor fiinte si a altora ce populeaza planeta... It's all about money!
Pentru a studia mai bine planeta si locuitorii ei, oamenii au creat avatari, fiinte asemanatoare cu Na'vi ce pot fi controlate de catre operatori umani.
Un astfel de avatar se pierde prin padurea tropicala si intalneste o localnica - Neytiri.
Si de aici incepe aventura sa pe Pandora, initierea in ce inseamna sa fii Na'vi, fiinta capabila sa se conecteze cu orice-i viu pe planeta, ce respecta orice forma de viata, ce-si regaseste semenii in propriul suflet, spunand "I see you!".
... Regizorul este cel care a facut filmul despre Titanic in care scufundarea dureaza mai mult decat a durat in realitate; omul are mania perfectiunii si asta se vede si in in Avatar.
Na'vi sunt cele mai realiste personaje create pana acum prin modelare 3D. Transmit din plin emotii atat prin limbaj corporal cat si prin mimica. Miscarile le sunt naturale, fluide, vii.
La fel de bine realizate sunt si animalele ce apar in film. Vegetatia de asemenea.
Ce sa mai zic?!
Zic ca ia Oscarul pentru cel mai bun film, pentru regie, scenariu (?!), efecte vizuale si ce sa mai da pe FX, muzica ... oare si primele Oscar-uri pentru cel mai bun actor/cea mai buna actrita in rol principal/secundar acordate unor actori virtuali, sau interpretilor lor umani? Ar cam fi timpul! Wall-E merita si el.
Sa-ti fie rusine ... James Cameron!
PS:
L-am vazut 3D, cel mai 3D = IMAX.
Merita vazut astfel, iti intra cenusa in ochi, te feresti de ferigi, senzatia de spatiu e bine creata, jocul camerei prin peisajele pandoriene iti da ameteli ... iesi afara cu dureri de cap.
Mai sus de Cluj, in comuna Bontida, se afla Versailles-ul Transilvaniei - Castelul Banffy:
A fost, pe rand, o mica cetate, loc de huzur, spital militar, obiect al razbunarii, grajd al C.A.P., decor de film, sursa de materiale de constructii si obiect de interes pentru Printul Charles.
Da, decor de film - la Padurea Spanzuratilor a lui Liviu Ciulei.
Pentru film, se zice, regizorul a avut nevoie de o cladire incendiata ... a ars mai mult decat era necesar.
Cand am văzut trailerul mi-am zis ca ar merita vazut ...desi probabil o sa fie ciudat.
L-am luat si il tin de doua saptamani pe calculator.
Acum, dupa ce l-am vazut aflu ca nicio companie mare de difuzare a filmelor in cinematografe nu l-a preluat, s-a vandut pe DVD si Blu-ray.
A fost ripuit, a ajuns pe torenti si a fost o perioada unul dintre cele mai downloadate filme - 400 000 de downloaduri pe saptamana - spre bucuria producatorilor care au salutat pirateria ce le-a promovat filmul.
Povestea ar fi urmatoarea:
Cand dormim vin la noi niste "povestitori" care ne dau vise frumoase.
Visele rele sunt aduse de niste urâţi cu LCD-uri.
Pe lângă aceste două mari categorii de bântuitori ai lumii viselor mai sunt şi unii neîmpăcaţi, care nu s-au hotărât pe ce cale să apuce precum şi alţii care pot simti ritmul lumii.
Un astfel de neîmpăcat, Ink, răpeşte o fetiţă, un suflet fără importanţă, pentru a-şi câştiga un loc printre urâţi...
Câţiva povestitori vor să salveze fetiţa, ajutaţi de un orb cu o filosofie simplă:
Unu ... doi ... trei ... patru ...Orice om are slăbiciuni, defecte. Acestea produc vinovăţie, apoi ruşine. Ruşinea o compensează prin... eh, dar lasă că vedeţi filmul şi o să înţelegeţi cum e ilustat în el faptul că suntem prinşi în cercuri vicioase, captivi, fără scăpare, până când se întâmplă un lucru lipsit de importanţă ce dă alt sens şi altă direcţie lucrurilor ce se petrec cu noi.
Etc.
FX: E un film realizat cu buget redus, aşa că e lipsit de efecte speciale deosebite ... un pic de joc de lumini şi de layere în Adobe Premiere, o mască nu prea hidoasă şi un accident de maşină ce se desfăşoară prea repede pentru a se putea observa stângăciile celui ce l-a simulat.
Muzica e super, iar povestea evocă bine emoţii pe care ar fi bine să le observăm şi la care să medităm mai des.
Merită văzut!
Potriveala naibii ... dupa filmul despre sfârşitul lumii iată că am văzut un film despre ce e după aceea ...
Un inventator reuşeşte să dea viaţă la nouă păpuşi din pânză de sac(aproape eneagrama, hehe); misiunea lor e aceea de a duce ce e omenesc şi viu mai departe, învingând Maşina, Robotul.
...o poveste frumoasă.
Animaţie bine făcută.
Un film prea scurt ...parcă ar fi doar fragmente din cel adevărat.
După cum ştiţi în 21 decembrie 2012 o să vină sfârşitul lumii.
Şi nu se putea ca Hollywood-ul să nu ecranizeze această o Apocalipsă ... aşa că au scos 2012 - The movie:
Să vă povestesc?
Fericitul eveniment profeţit de mayaşi e cauzat de nuş'ce explozii solare care fierb apa din minele de cupru din India ... (What?)
Buun. Ca urmare a acestui teribil fenomen scoarţa terestră se va subţia şi ... uitaţi-vă şi voi la trailer ca să înţelegeţi ce ne aşteaptă:
Nu am mai văzut o apocalipsă mai apocaliptică decât asta ...!
Abia începe filmul că John Cusack se plimbă cu maşina printre bucăţi de Californie, apoi zboară cu avionul fugind de o erupţie vulcanică ... ori cu un Antonov uriaş pe deasupra Haway-ului înflăcărat şi în final se plimbă prin China cu un Bentley cu comandă vocală (trebuie să-mi pun şi eu aşa ceva pe Polo, e bestial).
Adenalină, nervi întinşi la maxim ...
Între timp tot pământul se scufundă într-un ocean de lavă ... oceanele nu, desigur!
Iisus din Rio se face praf, John F. Kenedy distruge Casa Albă ...
Vă puteţi imagina catedrala San Pietro din Roma sărind la credincioşii adunaţi în piaţa cu acelaşi nume?
Aflăm că marile puteri ale lumii au găsit o variantă de a salva ceva din omenire - contra cost.
Au construit nişte arce uriaşe ... unde credeţi?
Acolo unde se fabrică totul pe lumea asta.
În China!
Logic.
Şi pentru că aceste arce sunt Made in China evident că uriaşele lor porţi pot fi blocate dacă îţi scapă un cablu în sistemul de roţi dinţate ce le controlează mişcarea.
Da nene, după ce vezi atâta apocalipsă punctul culminant al acestui film e acela în care un pasager clandestin al arcei se chinuie să desfacă un cablu ...!
Efectele speciale sunt super dar povestea e pentru copii.
Şi dacă e adevărat că viaţa bate filmul, aţi încurcat-o, păcătoşilor! Pocăiţi-vă!
Ah, mi-am adus aminte!
Într-o evadare de-a nostră de weekend ne-am oprit în Braşov pentru o noapte. În camera de hotel am găsit şi asta:
Noul Testament şi un pacheţel pe care scrie Love Plus!
Ciudat!
Incă de acum cinci ani mi-am zis că nu o să mai votez niciodată contra, că nu o să mai merg la vot decât atunci când o apărea vreun candidat miraculos în care să cred.
Sunt ferm convins că dacă ne va fi dat să trăim într-o Românie mai bună vreodată, asta nu se va datora în niciun caz clasei politice; ştiu că ei toţi ţin ţara asta în loc, că nu e niciunul motivat de dorinţa ca noi să traim bine.
Dar mie mi-au ajuns cinci ani de circ, băşcălie, găozari, păsărici şi ţigănci împuţite!
Gata comandante, ajunge!
Cica "Hai la Referendum"!
Nu vrei mai bine "Hai ... la revedere!"?
Later edit:
Chiar daca...
Si mai later edit:
Da!
Inca cinci ani impreuna ...
In campania electorala am vazut un Basescu care se lupta cu moguli, comunisti, mineriazi, vanghelisti.
Fac pariu ca in curand o sa revedem ecuatia:
Base + PSD (Iliescu, Vanghele, Hrebe, Nastase, mogulu' Felix Voiculescu ... etc) = LOVE!
Si atunci, dragi prieteni ce ati votat cu Basescu ca sa stopati comunismul sa puna din nou manutsa pe Romania, cum o sa interpretati pupicii dulci pe care presedintele o sa-i dea celor pe care i-a demonizat atat de mult in campanie?
Ah, da ... INTERES NATIONAL!
Eu ii dau alt nume ... nu-l spun, pentru ca nu vreau sa va supar!
Citatul meu favorit de aici: "Pot să spun sincer că sunt un om fericit, tot aşa cum pot spune că ştiu să citesc sau că sunt sănătos. Dacă aş fi fost aşa dintotdeauna, de când am căzut într-o poţiune magică atunci când eram mic, această afirmaţie ar fi fost neinteresantă.
Dar nu am fost aşa dintotdeauna. Când eram copil şi în adolescenţă am studiat tot ce am putut, am iubit natura, am cântat muzică, am schiat, am navigat pe mări, am privit păsările în zborul lor şi am învăţat fotografia. Mi-am iubit familia şi bunii prieteni. Dar niciodată nu mi-a trecut prin cap să spun că sunt fericit. Fericirea nu era un cuvânt din vocabularul meu. Eram conştient cumva de potenţialul ce-l simţeam în mine, ca o comoară ascunsă dar simţită de alţii. Dar natura acestui aspect potenţial era neclară şi nu aveam idee cum s-o actualizez, cum s-o fac prezentă în mine.
Senzaţia de înflorire pe care acum o simt în orice moment al existenţei mele a fost construită în timp şi în condiţii ce au condus la înţelegerea cauzelor fericirii şi ale suferinţei. Marele noroc de a întâlni oameni remarcabili care au fost atât înţelepţi cât şi plini de compasiune a fost decisiv în cazul meu, deoarece puterea exemplului vorbeşte mai puternic decât oricare alt mijloc de comunicare. Ei mi-au arătat ce e posibil a fi atins şi mi-au dovedit că oricine poate trăi o stare constantă şi netulburată de libertate şi fericire, ce poate fi transmisă altora.
Când sunt cu prietenii, le împărtăşesc viaţa cu bucurie. Când sunt singur, în chilia mea sau oriunde în altă parte, fiecare moment ce trece e plin de încântare. Când am de realizat un proiect mă bucur din suflet dacă el reuşeste; iar dacă nu, nu văd niciun motiv ca să mă agit pentru el, ştiind că am încercat să fac tot ce pot.
Am fost suficient de norocos până acum să am ce mânca şi să am un acoperiş deasupra capului. Consider toate lucrurile ce le posed drept unelte, niciunul dintre ele însă indispensabil. Fără laptop s-ar putea să nu mai scriu, fără aparatul de fotografiat, s-ar putea să nu mai fac poze, dar în niciun caz asta nu îmi va afecta calitatea vreunui moment al vieţii mele. Pentru mine lucrul esenţial a fost acela că am întâlnit maeştri spirituali şi că am fost capabil să le primesc învăţăturile. Asta mi-a dat de meditat mai mult decât suficient până la sfârşitul vieţii mele.
Dorinţa mea cea mai profundă e ca ideile strânse în această carte să poată servi drept mici lumini pe cărarea fericirii temporare sau poate eterne a tuturor fiinţelor."
Povesteşte tiganu':
"Mă duc dimineaţa la pescuit, şi stau, şi stau, şi seara prind un amarât de peştişor galben... Maă uit in găleată: goală, mânca-ţi-aş...
Zic: Du-te-n amaru tău, amărâtule!
Mă duc spre casă cu bicicleta, ce sa vezi: se face-n Merţanu' ăsta, de zic toti ca l-am furat. Ajung acasă, o vila , mânca-ţi-aş...
O întreb pe pirandă: De unde-i vila asta tu, ca-ţi mănânc pipota! Nu ştiu, mă ţigane!
Îi povestesc ce-am paţit, şi-atunci îmi zice ţiganca: Ia o oala cu râme, şi-i du la peşte şi-i mulţumeşte!
Şi-ajung la lac, îl strig pe peştisor, şi-l întreb: Cum să te răsplatesc, peştişorule?
Şi el zice că are tot ce vrea, că-i fermecat, mânca-mi-ar, da' zice ca ar vrea o partidă de amor.
Şi se dă de trei ori peste cap şi se face o mândreţe de fată de 14 ani... onorată instanţă..."
Uneori ne fac sa zâmbim, alteori le descoperim profunzimea, înţelepciunea chiar.
Am notat aici doar câteva astfel de legi ale "lui Murphy":
Legea a cincea: Te-i luat prea mult în serios.
Legea mea favorită. Sper s-o comentez pe larg curând.
Regula lui Rune: Atâta timp cât nu-ţi pasă unde eşti, nu te poţi rătăci.
Am verificat legea asta ... e adevărată. Chiar şi când ai GPS. Însă imediat ce îţi pasă unde eşti, te-ai rătăcit.
Oamenii nu se schimbă, ei devin tot mai mult aceiaşi.
Legea lui Baruch: Dacă tot ce ai este un ciocan, toate obiectele din jur îţi par cuie.
Oamenii văd ce sunt obişnuiţi să vadă.
Legea lui Steven Rose: A uita e la fel de important ca a învăţa.
... dar după examene, da?!
Axioma plictiselii: Secretul de a fi plicticos constă în a spune totul.
... ce să mai zic?
Legea lui Zappa: În univers sunt două lucruri omniprezente: hidrogenul şi proştii.
Nu zicea Einstein asta?
Legea lui Meyer: În orice situaţie ceea ce este cel mai dificil de făcut este, de obicei, ceea ce trebuie făcut.
Legea lui Jones: Cer care poate zâmbi când lucrurile merg rău s-a gândit la cineva pe care poate da vina.
Prima lege a actorului: Orice s-ar întâmpla, fă în aşa fel încât să pară făcut intenţionat.
Legea drumului: Cele mai bătute drumuri nu duc nicăieri.
Încercaţi deci căile ferate ...
Observaţia lui Gabriol: Înţelepţii sunt mulţumiţi când descoperă adevărul iar proştii atunci când descoperă falsul.
Un mare adevăr! ;)
Legea lui Truman: Dacă nu-i poţi convinge, zăpăceşte-i.
O aplic cu consecvenţă când predau.
Legea lui McKenna: Când ai dreptate fii logic, când nu ai, fii evaziv.
Principiul problemei transferate: Pentru a învinge birocraţia, fă ca problema ta să fie a ei.
Asta o ştiu de la un profesor din facultate.
S-a dus in magazinul Obor să-şi cumpere pantofi. Era aproape ora închiderii. Şi-a găsit un pantof pe măsură şi a cerut vânzătoarei perechea. Leneşa a căutat un pic şi a zis ca nu o găseşte ... "Veniţi mâine!"
Dl prof: "Bine, o să vin mâine, dar ca să fiu sigur că nu îi vindeţi la altcineva o să iau pantoful ăsta cu mine."
Şi s-a îndreptat spre ieşire... Aşa a fost găsit repede şi celălalt pantof şi a plecat acasă cu o pereche.
Legea lui Gresham: Problemele mărunte sunt rezolvate prompt, cele importante nu sunt rezolvate niciodată.
Legea lui Stewart (a retroacţiunii): Mai uşor se acordă iertarea decât permisiunea.
Legea lui Launegayer: E mai uşor să pui întrebări tâmpite decât să corectezi greşeli tâmpite.
Ştiu pe cineva la serviciu care aplică principiul ăsta.
Legea lui Bogovich: Cel care ezită are dreptate.
Legea lui Maier: Dacă faptele nu se conformează teoriei, trebuie înlăturate.
Legea lui Felson: A fura idei de la cineva e plagiat. A le fura de la mai multi e cercetare.
Legea educatorilor: Nimeni nu te ascultă până nu faci o greşală.
Asta mă surprinde la susţinerea licenţei, în fiecare an. Cinci profesori ce sporovăiesc baliverne în timp ce candidatul îşi spune emoţionat "poezia". Cum zice ceva aiurea brusc atrage atenţia ... şi vulturii se reped la pradă!
Legea lui Thumb: O minciună uşor de înţeles şi funcţională este mai folositoare decât un adevăr complex şi de neînţeles.
Legea adevărului: Adevărul este elastic.
Legea lui Oscar Wilde (a tentaţiei): Cel mai bun mijloc de a scăpa de o tentaţie este de a obţine satisfacerea ei.
Ţineţi cure de slăbire?
Legea paharului cu vin (a lui Grigore Moisil): Orice om are dreptul la un pahar cu vin. După ce îl bea devine un alt om.
Ah ... mă simt alt om!
Legea lui Emerson: Ceea ce numim păcat la alţii pentru noi este "experiment".
Ce să mai experimentez?
Legea vieţii (a lui Montagu): Ideea e să mori tânăr, dar cât mai târziu posibil.
Legea lui Leahy: Dacă un lucru se face greşit îndeajuns de des, devine corect.
Aşa au ajuns englejii să circule pe stânga.
Legea lui Luce: Nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită.
Legea aisbergului: Şapte optimi din orice nu se văd.
Legea cozii: Cealaltă coadă merge totdeauna mai repede.
Nu e adevărată. Am verificat de multe ori trecând la cealaltă coadă. Merge mai încet.
Legea lui Bok: Când consideri că educaţia e scumpă, încearcă ignoranţa.
Legea fericirii: Fericirea este direct proporţională cu distanţa până la biroul de lucru.
Acum ştiu unde îmi voi petrece concediul anul viitor ...
Legea dorinţei (a lui Tom Sawyer): Pentru a determina pe cineva să dorească un lucru e suficient să faci acel lucru greu de obţinut.
Munca e ceea ce corpul e obligat să facă; joaca e ceea ce corpul nu e obligat să facă.
O cravata curată atrage supa zilei.
Cravata atrage doar picături de cerneală. Cămaşa însă ...
Ceea ce merită făcut, merită făcut pe bani.
Lenea e mama a nouă invenţii din zece.
Cel care ţipă cel mai tare are cuvântul.
O aplic la ore ... cel mai vocal iese la tablă.
Orice nu e interzis e obligatoriu.
Nu crede în minuni, bazează-te pe ele.
Nu prea cred ...
Fumul de ţigară se îndreaptă spre nefumător, indiferent de direcţia vântului.
Evident!
Acum vreo trei luni am vazut la tv teaserul unui film - Surrogates - care cică ar fi mai tare decât Matrix.
Moooa! Se poate face un film mai tare decât Matrix?
Mi-am zis ca voi aştepta cu nerăbdare minunea ...dar ...
Ştiţi de ce nu a jucat Bruce Willis în Titanic? Păi îi salva pe toţi! Parca-l văz, în amurg, într-un tricou rupt şi murdar, pe o plajă din Miami, trăgând de o parâmă spre mal uriaşul vapor ... doar cu o mână, cu cealaltă desenându-şi iubita - Kate Winslet - ce-i pozează goală. În fundal ... gheţarul în flăcări.
Dar hai că nu vreau să vă povestesc aici Sink Hard ci Surogate.
Ideea e genială.
Într-un viitor nu prea îndepărtat o să avem posibilitatea să ne trăim viaţa prin intermediul unor roboţi - ale căror experienţe senzoriale le vom putea savura în siguranţă din fotoliul de acasă.
Cu un corp mai perfect decât al nostru ... cu ochii mai albaştri, cu păr mai mult şi mai des ... pe cap, mai musculos, mai ... etc. Vă imaginaţi, nu?
O lume plină de Anjeline si Brazi Piţi, ce să zic.
Ei bine în lumea asta sunt şi unii ce nu vor surogate, vor nene să se chinuie să meargă de exemplu, vă daţi seama?
Nici nu am apucat să contemplu bine acest peisaj şi să meditez asupra profundelor sale implicaţii metafizice, că intră în scenă, real şi nesurogat, Bruce Willis ... băi, mă laşi?!
Fuge după un asasin de surogate, se întalneşte cu şeful sectei "realilor", care nu e cine pare a fi ... nu are rost să vă povestesc restul ... nu cred că va fi mare supriză faptul că nebunul de Bruce şi de data asta salvează întreaga omenire, în ultima clipă a ultimului moment.
Un pic de acţiune, ceva efecte speciale ... merită văzut pe repede înainte (ah nu, aşa e el făcut) ... nu merită banii de bilet la Multiplex.
Da măi, pui de om, e Nikkor AF-D 50mm f/1.4 ... Nu te mai mişca atâta ca nu am lumină suficientă să ieşi clar ... şi o sa ma chinui o vreme cu gandul ca e e ceva defect la el iar nu nepriceperea lu' Costică de ies aşa ...
Se uită ca viţelul la poarta nouă ... o expresie a cărei semnificaţie o cunoaşteţi, desigur.
Hai să vă povestesc cum am învăţat-o eu!
Aveau bunicii mei la ţară o vacă blândă şi cuminte, care pleca dimineaţa la păscut şi se întorcea seara - nu ştiu dacă sătulă, dar sigur însetată. Când ajungea în faţa porţii mugea, ca să-şi faca simţită prezenţa. Momentul nu era unul fericit pentru mine căci, de la un moment dat - mai crescusem şi eu, deh - eu devenisem responsabil cu adăpatul animalului ... scoate apă, cară găleata ...
Într-o zi bunicul s-a hotarât să schimbe poarta căci cea veche era "dusă".
Stâlpi noi, balamale noi ... poartă nouă ... hehe!
A venit seara, nu mai venea vaca, nu am auzit-o mugind ... ce-o fi cu ea?
Eu şi cu bunicul am mers la poartă să vedem de ce nu apare ... şi când deschidem poarta o vedem stând "ca o vacă" în mijlocul drumului, mută de uimire cu ochii la poartă ... zicându-şi probabil:
"I'm sure that this is the place, but something is wrong!"
A trebuit să fie împinsă în curte, atât de puternic a fost efectul.
Şi fenomenul s-a repetat câteva zile la rând ... deşi am o bănuială că de la un moment dat văcuţa noastră nu mai stătea blocată în faţa porţii din cauza diferenţei dintre imaginea din mintea ei şi realitate ... nuuu! sunt sigur că se uita cu emfază şi-şi zicea fericită:
, 
, 
!
