Hai să vă povestesc cum am învăţat-o eu!
Aveau bunicii mei la ţară o vacă blândă şi cuminte, care pleca dimineaţa la păscut şi se întorcea seara - nu ştiu dacă sătulă, dar sigur însetată. Când ajungea în faţa porţii mugea, ca să-şi faca simţită prezenţa. Momentul nu era unul fericit pentru mine căci, de la un moment dat - mai crescusem şi eu, deh - eu devenisem responsabil cu adăpatul animalului ... scoate apă, cară găleata ...
Într-o zi bunicul s-a hotarât să schimbe poarta căci cea veche era "dusă".
Stâlpi noi, balamale noi ... poartă nouă ... hehe!
A venit seara, nu mai venea vaca, nu am auzit-o mugind ... ce-o fi cu ea?
Eu şi cu bunicul am mers la poartă să vedem de ce nu apare ... şi când deschidem poarta o vedem stând "ca o vacă" în mijlocul drumului, mută de uimire cu ochii la poartă ... zicându-şi probabil:
"I'm sure that this is the place, but something is wrong!"
A trebuit să fie împinsă în curte, atât de puternic a fost efectul.Şi fenomenul s-a repetat câteva zile la rând ... deşi am o bănuială că de la un moment dat văcuţa noastră nu mai stătea blocată în faţa porţii din cauza diferenţei dintre imaginea din mintea ei şi realitate ... nuuu! sunt sigur că se uita cu emfază şi-şi zicea fericită:
"Băi ce poartă mişto am!"
să sperăm că grajdul a rămas la fel... nu de alta, dar să nu doarmă pe-afară săraca :))
RăspundețiȘtergere