Chiar sunt curios ... melcii au doi ochi sau au patru?
vineri, 30 aprilie 2010
joi, 29 aprilie 2010
marți, 27 aprilie 2010
luni, 26 aprilie 2010
duminică, 25 aprilie 2010
sâmbătă, 24 aprilie 2010
Silvulpe musiu!
Un actor francez a facut o gluma acida la un post de televiziune din Franta, prezentand ceea ce el numeste "Le Salut Romain" - Salutul Romanesc!
Aceasta e secventa:
Omul a avut ocazia sa intalneasca doar romani care saluta asa, de ce sa-l judec ... gluma e buna.
Daca ati navigat pe blogul acesta ati vazul probabil ca prima noastra iesire "afara" a fost in Austria.
Primul popas l-am facut in Salzburg, pe undeva pe aici:
Am cautat un loc de parcare si odata ce l-am gasit si am reusit parcarea - nici acum nu-mi iese bine, parca as fi blond ... - am plecat la plimbare prin orasul lui Mozart.
Nu am iesit bine din masina ca s-a apropiat de noi o "localnica" cu un austriac mititel de mana.
Oh, prima mea intalnire cu o nemtoaica ... Ja, ja!
Ne-a zis ceva cu "Bitte, bitte ...!" , un fel de "S'il vous plait, monsieur!" pe nemteste, cu accentul atat de binecunoscut.
"Haide, ma lasi! Arac! Nici aici nu ne lasati ma!" zic; iar cucoana a plecat cu coada intre picioare tragand dupa ea puradelul ...
Deci salutul acela se practica si-n Austria, nu numai in Franta.
Si ciocu' mic cu "francezii xenofobi" ca au dreptate.
Aceasta e secventa:
Omul a avut ocazia sa intalneasca doar romani care saluta asa, de ce sa-l judec ... gluma e buna.
Daca ati navigat pe blogul acesta ati vazul probabil ca prima noastra iesire "afara" a fost in Austria.
Primul popas l-am facut in Salzburg, pe undeva pe aici:
Am cautat un loc de parcare si odata ce l-am gasit si am reusit parcarea - nici acum nu-mi iese bine, parca as fi blond ... - am plecat la plimbare prin orasul lui Mozart.
Nu am iesit bine din masina ca s-a apropiat de noi o "localnica" cu un austriac mititel de mana.
Oh, prima mea intalnire cu o nemtoaica ... Ja, ja!
Ne-a zis ceva cu "Bitte, bitte ...!" , un fel de "S'il vous plait, monsieur!" pe nemteste, cu accentul atat de binecunoscut.
"Haide, ma lasi! Arac! Nici aici nu ne lasati ma!" zic; iar cucoana a plecat cu coada intre picioare tragand dupa ea puradelul ...
Deci salutul acela se practica si-n Austria, nu numai in Franta.
Si ciocu' mic cu "francezii xenofobi" ca au dreptate.
vineri, 23 aprilie 2010
miercuri, 21 aprilie 2010
marți, 20 aprilie 2010
Violet?
(imagine preluată de pe Criserb.com)
... aşa că s-ar putea să mă înşel.
Look into my eyes
luni, 19 aprilie 2010
duminică, 18 aprilie 2010
Trecerea timpului
Am fost la ţară în weekend, am ieşit la iarbă verde şi grătar vegetarian ... timp berechet aşa că am putut să fac câteva experimente cu un aparat foto, telecomandă pentru acesta, o chestie de numărat şi răbdare.
Ideea e să faci o poză la X secunde, apoi cu toate un mic filmuleţ; chestia se numeşte timelapse photography.
Mi-am amintit că alchimiştii, ca să-şi prepare corect diversele substanţe magice - adăugând la anumite intervale de timp anumite componente - foloseau incantaţii, sau rugăciuni. Nu aveam un cronometru la îndemână, locul părea un colţ de rai, aşa că am făcut astfel: rugăciunea şi poza ...
Asta a ieşit:
Ideea e să faci o poză la X secunde, apoi cu toate un mic filmuleţ; chestia se numeşte timelapse photography.
Mi-am amintit că alchimiştii, ca să-şi prepare corect diversele substanţe magice - adăugând la anumite intervale de timp anumite componente - foloseau incantaţii, sau rugăciuni. Nu aveam un cronometru la îndemână, locul părea un colţ de rai, aşa că am făcut astfel: rugăciunea şi poza ...
Asta a ieşit:
duminică, 11 aprilie 2010
Pe valea Cernei
... Si ne-am intors acasa pe drumul Baile Herculane - Baia de Arama, ce merge in mare parte pe valea Cernei:
sâmbătă, 10 aprilie 2010
Ratacind printre detalii
Nu mai stiu cine, George Cosbuc sau Tudor Arghezi, a scris urmatorul catren la adresa unui Gigi Becali al vremurilor sale:
Eh, iata o chestie pe care Google nu o stie ... Probabil e Arghezi, ca el se lua, la vremea lui, de basescii, de bocii si de bobocii lor.
Eram pe un camp care tocmai fusese secerat, la malul marii... Cineva zicea ca cei nascuti in zodia Leului ar admira acolo frumusetea campului galben sters, iluminat de soarele la asfintit.
O Fecioara insa nu, ea ar vedea o multime de paie dezordonate, graunte de grau risipite, pamantul prafos ce se vede printre ele... Ar incanta-o un spic scapat neatins sau vreun gandacel stralucitor ca o bijuterie ce alearga agitat prin padurea de paie uriase.
Fecioara nu numai ca nu vede decat rareori padurea din cauza copacilor, de multe ori nu vede copacii din cauza crengutelor, frunzelor si floricelelor ...
Nu se uita prea des in departare, la orizont, vrea totul sa vada de aproape, sa analizeze fiecare detaliu - asa ajunge sa fie predispusa la miopie. Iar miopia asta nu e numai una a ochilor ci si a experientei, a vietii. Se pierde in detalii, vazand cu greu intregul, nu are o viziune clara a viitorului - si asta nu pentru ca ar trai cu intensitate clipa prezenta ci pentru ca analizeaza cu incapatanare diversele aspecte ale viitorului imediat pana cand acesta a ajuns deja trecut ...
Nu stiu ce mi-a venit sa dau asa de multe detalii in introducerea asta, cand eu doar voiam sa spun ca am mai facut niste poze macro cu gandacei in floricele si alte asemenea.
Enjoy:
Si ce crezi c-o sa cad pe spate,
Cand vad frumoasele-ti palate?
Eu vad paduchi adeseori
Si-n cele mai frumoase flori!
Cand vad frumoasele-ti palate?
Eu vad paduchi adeseori
Si-n cele mai frumoase flori!
Eh, iata o chestie pe care Google nu o stie ... Probabil e Arghezi, ca el se lua, la vremea lui, de basescii, de bocii si de bobocii lor.
Eram pe un camp care tocmai fusese secerat, la malul marii... Cineva zicea ca cei nascuti in zodia Leului ar admira acolo frumusetea campului galben sters, iluminat de soarele la asfintit.
O Fecioara insa nu, ea ar vedea o multime de paie dezordonate, graunte de grau risipite, pamantul prafos ce se vede printre ele... Ar incanta-o un spic scapat neatins sau vreun gandacel stralucitor ca o bijuterie ce alearga agitat prin padurea de paie uriase.
Fecioara nu numai ca nu vede decat rareori padurea din cauza copacilor, de multe ori nu vede copacii din cauza crengutelor, frunzelor si floricelelor ...
Nu se uita prea des in departare, la orizont, vrea totul sa vada de aproape, sa analizeze fiecare detaliu - asa ajunge sa fie predispusa la miopie. Iar miopia asta nu e numai una a ochilor ci si a experientei, a vietii. Se pierde in detalii, vazand cu greu intregul, nu are o viziune clara a viitorului - si asta nu pentru ca ar trai cu intensitate clipa prezenta ci pentru ca analizeaza cu incapatanare diversele aspecte ale viitorului imediat pana cand acesta a ajuns deja trecut ...
Nu stiu ce mi-a venit sa dau asa de multe detalii in introducerea asta, cand eu doar voiam sa spun ca am mai facut niste poze macro cu gandacei in floricele si alte asemenea.
Enjoy:
Sic Transit Gloria Mundi
Primul lucru ce-mi vin in minte mereu cand ma gandesc la Herculane e sediul pompierilor, de un verde sters, carucioarele vopsite-n rosu din curtea lui, unde tatal meu si-a luxat un picior ...
Imi amintesc un Herculane viu, fara cladiri ruinate. L-am tot revazut apoi, din ce in ce mai fara viata.
Acum a fost ca niciodata - niciodata nu am remarcat atat de clar efectul nepasarii oamenilor... Un loc ce e cunoscut si recunoscut de doua mii de ani a ajuns in douazeci o ruina. In Baile Herculane nu se mai vine pentru ce este ci pentru ce a fost candva.
Pe de o parte traiam o dezamagire revoltata vazand cladiri - adevarate monumente de arhitectura - in ruina, cand le am in minte locuite, "vii". Eram dezamagiti gandindu-ne ca daca era mai in vest comoara asta, ar fi fost exploatata pe deplin... Izvoare termale folosite de pe vremea romanilor, imprejurimi ce te-nfioara, muntele de unde poti "privi catre casa" = Domogled, Dunarea aproape, cu Cazanele ei cu tot, multe altele, toate astea ar fi facut din Herculane, oriunde in alta parte, una din cele mai cunoscute statiuni de pe glob. Dar aici parca nimeni nu mai stie si nu mai poate sa faca nimic. Ce blestem a lovit tara asta de nu mai putem construi, de nu mai putem mentine macar ce a fost?! Ooof!
Pe de alta parte am trait cumva o detasare senina ... Totul trece si asa trece si gloria lumii, nu?
Nimic nu ramane mereu la fel, totul curge, totul se transforma. Ne inchipuim deseori ca ce ne place va ramane la fel, ne agatam orbeste de bucurii prezente inchipuindu-ni-le eterne.
Herculane a ajuns cum e acum nu pentru ca l-a distrus cineva ci pentru ca nu au fost intretinute si reconstruite comorile sale omenesti ... Cele naturale, izvoarele si locul, vor dainui mai mult decat vremelnicele fiinte ce le ignora valoarea. Vor trece si ele.
E normal sa nu mai fie ... Timpul face ca totul sa treaca si lasate in voia lor lucrurile cad, se darama, ajung ruine. Acest mare devorator care e timpul roade tot... Natura a invatat asta si se regenereaza mereu. Tot ce face omul trebuie intretinut, renovat, reconstruit. Altfel tot ce a fost si am apreciat candva, locuri, lucruri, oameni... bucurii, prietenii, iubiri, fericiri, toate inceteaza sa mai fie ce au fost, spre dezamagirea si uneori spre disperarea noastra. Ne inchipuim ca tot ce ne place isi trage seva dintr-un corn al abundentei mereu plin, dintr-un izvor nesecat. Si cand ne trezim din betia acestei inchipuiri a eternitatii celor vremelnice, cand vedem ca izvorul a secat si stam intr-o baltoaca, cand castelele devin ruina, ce facem?
Suntem dezamagiti... Poate regretam ca nu am stiut sa renovam, sa reconstruim, sa intretinem ce am avut ...
Apoi punem o eticheta cu "Monument protejat" (parca ea ar putea opri timpul sa isi faca rostul), inchipuindu-ne ca vom pastra astfel vesnic macar amintirea si apoi, incet, cautam alte izvoare vii, alte locuri care sa ne incante.
Totul trece.
Un om sadea samburi de mango in pamant cand un altul il vede si ii zice:
- De ce pui mango, nu stii ca dureaza o viata de om pana o sa creasca si o sa dea fructe? Tu nu o sa traiesti pana atunci cand vor produce primele fructe! Pune mai bine altceva, sa te bucuri si tu de fructele lor!
- Eu mananc mango din copaci saditi de altii, ce nu mai sunt acum ... Sadesc mango si voi ingriji copaceii cat voi putea, nu pentru a ma bucura de fructele lor ci de dragul celor ce au fost si al celor ce or sa vina!
joi, 8 aprilie 2010
Organ Fericit
... nu ne-a ajuns doar Herculane, desigur!
Am luat-o pe Dunăre în sus să vedem şi noi ce-i p'acolo... cazanele mari si mici ... etc.
... Am ajuns lângă o inscripţie sculptată în piatră.
Nevastă-mea zice:
Era statuia lui Decebal făcută de (I.C.) Drăgan ... cică ar fi cea mai mare din Europa.
Nu pare de 55 m, nu?
... şi am mers mai departe ...
până dincolo de Cazane ... aici nu prea am făcut poze - mergeţi să vedeţi, merită!
... şi tot aşa, până când mi-am dat seama că nu mai am benzină să mă întorc în Orşova ... aşa că am mers şi mai departe ...
... până la cetatea Trikule (trei turnuri? ... care două?!)
... şi apoi până la Cetatea Golubaci
văzută de pe malul nostru ...
... ca să ajungem şi noi la un Petrom în Moldova Nouă (sau Moldova Veche ... sincer, nici acum nu ştiu unde am ajuns, dar dacă mai mergeam un pic, ne întorceam pe jos) ...
... am văzut şi chestia numită Drencova (nu ştiu dacă vă mai amintiţi ora 12 la radio cu "cotele apelor Dunării ... Drencova pietdişiest sientimietrî padinâi piet ...").
Ruinele unei cetăţi în mijlocul apei şi pe mal o barcă ... trebuia să fi făcut un drum până acolo ... dar ce făceam cu copilu'?
... drumul pe o porţiune cam ca-n Bucureşti ... peisajul insă foarte frumos!
Parcă nu am prins nimic din ce-am văzut!
Later edit:
Hai să mai pun câteva ... din seria "uite, băi putsă, un' te-a dus tactu!":
Am luat-o pe Dunăre în sus să vedem şi noi ce-i p'acolo... cazanele mari si mici ... etc.
Nevastă-mea zice:
"Ce scrie faaată acolo?
DECEBALUS REX
ORGAN FERICIT?
Cum adică organ fericit?"
Ruinele unei cetăţi în mijlocul apei şi pe mal o barcă ... trebuia să fi făcut un drum până acolo ... dar ce făceam cu copilu'?
Parcă nu am prins nimic din ce-am văzut!
Hai să mai pun câteva ... din seria "uite, băi putsă, un' te-a dus tactu!":
Abonați-vă la:
Postări (Atom)