Nunumai

Salut! Din septembrie 2012 m-am mutat. Vă aștept pe nunumaifotografii.ro

marți, 27 septembrie 2011

Duda rex, sed rex

Am citit intr-o carticica urmatorul pasaj:
Psihologia anormalitatii nu ar trebui sa se limiteze la studiul schizofreniei, ci ar trebui sa includa si subiecte precum cinismul, spiritul dictatorial, anhedonia, lipsa valorilor, prejudecata, ura, lacomia, egoismul etc. Acestea sunt bolile grave din punctul de vedere al valorilor. Schizofrenia, tulburarea maniaco-depresiva, cea obsesiv-compulsiva si altele de acest fel sunt bolile grave ale omenirii din punct de vedere tehnic, în sensul ca ele limiteaza eficienta. 

Dar ar fi fost o binecuvântare, nu un blestem, daca Hitler, Mussolini sau Stalin, ar fi manifestat simptome evidente de schizofrenie. 
Ceea ce ar trebuie sa studiem din punctul de vedere al psihologiei pozitive, orientata spre valori, sunt acele perturbari care îi fac pe oameni rai sau limitati din perspectiva valorica. 


Cand am citit ce a zis Basescu despre eventualii urmasi cu dizabilitati ai familiei regale si ce rau ne-ar fi fost noua romanilor cu ei ... mi-ar zis ca ar fi fost o binecuvantare pentru Romania ca simptomele presedintelui nostru sa fi fost un pic mai evidente.
Cat de des rateaza in ultima vreme presedintele nostru bine-meritat ocazii de a tacea ... cat de des!

Iezer








luni, 26 septembrie 2011

Danez la iarba verde




sâmbătă, 24 septembrie 2011

Chemin de fer

Ce uşor fac francezii calea ferată:





La noi de ce nu o merge aşa?

Din păcate, in afară de "S'il vou plait, monsieur...!", noi de la francezi am învăţat şi că şmen de fier e numele foarte românesc pentru căile ferate.

Ce vreti ma?

Aroganţele domnului Daniel:

joi, 22 septembrie 2011

Un ison

Mi-am copiat de cateva zile pe MP3-player un album "best of" al celor de la Queen, asa , pentru intrat in "transa" la serviciu.
Una dintre melodii este "Friends will be friends"; nu o mai auzisem de mult timp asa ca mi-am tot repetat-o, mai ales ca se potrivea un pic cu ce citesc si la ce "meditez" in ultima vreme; cand am ajuns acasa eram cu versurile in minte. Nu stiu daca am mormait-o vreun pic, nu cred, insa am adormit cu ea in minte.

M-am trezit la fel, cu gandurile mele pe fundalul melodiei ... ne-am asezat la masa si in timp ce mancam ma uit la individu' asta micu si-mi vine sa-i cant versul ce-mi era in minte - finalul melodiei:
"... right till the eeeend!"

Hermina suprinsa, zice:
"Exact asta cantam si eu acum! Si tot versul asta ... de unde stii?! Ai fredonat-o prin casa, ca nu am auzit?!"