M-am întins în pat să mă culc azi-noapte cu gândul la ziua ce a trecut şi la cea ce va urma ... mintea-şi spunea poveşti, ca de obicei, când, dintr-odată a schimbat brusc ritmul şi a început să trăncănească agitat. Schimbarea asta m-a făcut să devin atent şi să observ blablabla-ul mental.
Nimic neobişnuit până acum ... doar că, de data asta, nu înţelegeam o iotă din ce auzeam în propria minte ce se luase deja foarte in serios, devenise agitată, se certa...
Ce zici mă acolo?
Destul de aiurea, să nu înţelegi ce gândeşti! M-am trezit râzând şi oarecum nervos că nu înţelegeam nimic din ce-mi trecea prin minte. Parcă gândeam într-o altă limbă ... vai, o ştiam bine, pentru că nu mă poticneam deloc. Sigur nu era bulgară.
Staţi liniştiţi, nu am înebunit (cred)!
Cică fenomenul se numeşte
hypnagogie ; când mintea e între veghe şi somn cam încurcă lucrurile şi înainte de a se "rupe filmul" ne mai dă o doză de senzaţii ... luminiţe, sunete, locuri, oameni, trăncăneli, etc.
