Nea Marin grevenianul

Eram deja de 12 ore pe drum. Plecasem din România la 5 dimineaţa. Traversasem Bulgaria şi acum eram pe autostradă în Grecia, în drum spre Lefkada. Nu avem şanse să ajungem intr-o zi, aşa că ne-am hotărât să ne oprim şi să ne căutam un hotel să stăm peste noapte.
Am ieşit de pe autostradă şi am ajuns în Grevena, cea mai importantă localitate din drumul nostru. Oraş, credeam noi. Ei bine, nu prea e oraş ci mai degrabă un satuc.
Surpriză însă, Grevena avea hotel.
Surpriză şi mai mare, hotelul era părăsit!
Ce ne facem? Unde dormim?
Ne-am uitat pe GPS şi am văzut că ar mai fi o oră de mers până la Meteora ... ooo, să vedem din nou acest loc minunat?! Cum să nu!
Văzusem indicatorul de Meteora un pic mai în spate, pe drum. Am renuntat la GPS, şi m-am îndreptat spre locul unde, in mintea mea, era indicatorul.
Fiind înzestrat de la natură, ca orice bărbat, cu un deosebit simţ al orientării, am luat-o chiar pe o scurtătură!
După câteva sute de metri de mers mi-am dat seama că simţul orientării cu care mă mandream, m-a înselat. Nici urmă de indicator, nici de drum spre Kalambaka-Meteora. Probabil GPS-ul intern nu mai lucra foarte bine cu soarele ascuns între nori.
Opresc şi vreau să întorc, când văd din faţă venind o maşină. Sa-l întreb pe grec pe unde-i drumul? Neah, mai bine nu!
Îl las să treacă. În spatele lui venea un Seat galben. Încetineşte, trece de mine, lasă geamul jos si-mi face semn cu mâna să vin spre el.
Oh, grecul ăsta m-a văzut dezorientat şi vrea să mă ajute ... ce om bun!
Deja îmi pregăteam în minte întrebările ... dacă nu o şti engleză?!
Recunosc, deja revedeam în minte episodul de acum doi ani, cu moşul care mi-a explicat în germană grecească pe ce drum s-o iau spre Meteora.
Ajung în dreptul Seatului; las geamul jos si-mi caut cuvintele.
Grecul din Seat, ce avea o figură de Nea Mărin, cu faţa arsă de soare, îmi zice pe româneste:
-Unde vrei să mergi, bă ?!

În momentul acela am izbucnit şi eu şi Hermina în râs.
-Zi bă, unde vrei să mergi? îmi repetă Nea Mărin, încruntat.
Noi râdeam în continuare.Ne-am cerut scuze, nu ne aşteptam în sălbăticia asta să dăm de un român.
Îi spun că vrem să ajungem la Meteora.
Ne zice sa-l urmăm ... ne-a dus până la intersecţia unde voiam să ajung şi eu ... i-am dat drept mulţumire, două brioşe gustoase, făcute de Hermina; am plecat mai departe şi după o ora de drum am ajuns iarăşi, fără să fi plănuit, la Meteora.