The war against sleep

O lectură de Paşte:
"The War Against Sleep - The Philosophy of Gurdjieff" de Colin Wilson

"Omul e adormit, trăieşte într-un somn adânc mereu.
El crede că are o conştiinţă trează în timpul zilei, crede că ea e deosebită de starea inconştientă în care se scufundă în fiecare noapte. 
Asta e probabil cea mai mare greşeală pe care o face. În realitate, când ne trezim dimineaţa, noi pur şi simplu intrăm într-o altă formă de somn. Noi doar reacţionăm la impulsuri exterioare, făcând azi ce-am făcut ieri şi o să facem şi mâine.
...
E mai simplu de înţeles dacă am numi ROBOT această conştiinţă adormită.


Am un robot în partea inconştientă a minţii mele, un robot ce face diferite lucruri pentru mine. Atunci când învăţ să scriu la tastatură ori să conduc maşina, sau atunci când învăţ o limbă străină, trebuie să fac toate acestea în mod dureros şi conştient, pas cu pas. Dar curând valetul meu robot preia sarcinile de la mine şi ajunge el să scrie sau să conducă maşina, face acestea mai repede şi mai eficient decât mine. Acest robot este de o inestimabilă importanţă. Atunci când eram copil, el era mult mai puţin eficient şi în consecinţă, eu eram neîndemânatic şi tot ceea ce făceam trebuia să fac cu mari eforturi. Acum robotul acesta preia o mare parte din greutăţile vieţii de pe umerii mei.


Există însă o problemă. El nu face numai lucrurile pe care aş vrea să le facă - cum ar fi să scrie ori să vorbească franţuzeşte. El face şi lucruri pe care nu vreau să le facă. Mie-mi plac muzica şi poezia; dar după ce ascult o simfonie de câteva ori aceasta îşi pierde din impactul pe care-l are asupra mea pentru că robotul ascultă în locul meu. Daca-s ocupat, el mănâncă în locul meu. Poate chiar să facă dragoste cu soţia mea în locul meu. Ajung să pierd o mare parte ceea ce e interesant şi proaspăt în viaţa mea deoarece am ajuns să depind de acest robot. 


De fapt Gurdjieff vorbeşte despre acest robot şi despre faptul că am ajuns sclavii lui, deşi noi îi suntem stăpânii.
Acest robot poate fi scos din funcţiune cu câteva pahare de vin, de exemplu. Iar atunci vedem lucrurile într-o nouă perspectivă.
Drogurile, cum ar fi mescalina sau LSD-ul, paralizează complet robotul, şi în consecinţă omul este confruntat cu realitate ce-i pare înflăcărată, magică; o floare ori un copac îi pot părea atât de reale şi de vii încât să-l fascineze, oferindu-i o experienţă de o nedescrisă bogăţie.
Dar problema e că aceste droguri scot complet din funcţiune robotul. Şi nu asta dorim. Robotul a apărut în noi pentru că ne-am dorit mai multă libertate. Nu e sănătos să-l paralizăm. De fapt, atunci când trăim libertatea aceasta pe care ne-am dorit-o, Eu-l real şi robotul par să fie într-un perfect acord. Fotbalistul se poate antrena ani de zile să joace bine şi se întâmplă dintr-odată să treacă de o barieră interioară şi brusc nu mai poate juca prost; jocul se joacă în el. Sau un muzician ce poate ajunge atunci să cânte la un instrument cu o curioasă perfecţiune, reuşind să realizeze fără efort lucruri ce şi lui i s-ar fi părut imposibile până atunci.
Acest gen de perfecţiune nu poate fi atins prin substanţe psihedelice. Această condiţie necesită cooperarea dintre eu-l meu real şi robot. "

Aş fi citat cam toată cartea dar zice pe undeva prin ea că robotului îi plac mult lucrurile noi şi interesante, vrea să viseze la ele ...