Cine face ca mine ...

Poveste cu un bogat continut moralizator in care autorul, ca urmare a proaspetelor lectii de viata indurate,  isi ia telefonul pe care si-l dorea cel mai putin.
Enjoy!

Motto: Fool me once, shame on you; fool me twice, shame on me.

Long, long time ago, in mileniul trecut, pe-nserat, voia Costicutsa sa-si ia un telefon.
Si cum nu existau pe vremea aceea magazine virtuale si nici chiar internet (decat, poate, versiunea 0,75) a mers baiatul la un magazin sa-si aleaga unul. Acolo, un vanzator abil l-a convins sa ia un Motorola smecher, printre primele care puteau inregistra mp3. Eh, obiectiv vorbind, nu era mare smecherie, era doar telefonul situat la limita superioara a bugetului pe care mi-l permiteam.
L-am folosit cu drag ... iar cand a implinit un an si tocmai ii expirase garantia ce credeti ca a patit?
Exact!
Mi-a demonstrat inca o data ca traim intr-un Univers guvernat de legile lui Murphy, iar una dintre ele e aceea ca garantia produselor electronice ofera doar certitudinea ca aparatul se defecteaza imediat dupa expirarea perioadei de garantie.
Asa ca mi-am luat motorolul si am mers cu el la un service, sa-l repar, pe bani.
Hehe, au ras aia de mine:
"Pai nu stiu daca s-au vandut cinci telefoane d'astea in toata Romania, de unde sa-ti gasim noi piese de schimb?! Ia-ti altul!"
Asa mi-am luat primul Nokia si mi-am promis sa nu mai imi iau niciodata vreun telefon care sa fie "nepopular" si in niciun caz un Motorola, never Motorola.
Never Motorola?!

A trecut timpul si a venit mileniul nou, care ne-a adus printre altele si telefoane cu ecrane tactile si cu androizi.
Pana la ele insa, am ajuns sa-mi cumpar un alt telefon supus legilor lui Murphy ... Asa cum, daca te duci la cumparaturile saptamanale flamand cumperi o cantitate dubla de mancare decat atunci cand esti satul, tot astfel si atunci cand mergi la cumparaturi cu sotia, cumperi de dublul sumei ce ti-ai propus a o cheltui ... si i-am/mi-am luat nene un Sony Ericcson, care ma tinu fraticule vreo patru ani de zile.
Iar cand credinciosul T.saptesutesiceva.i si-a dat obstescul sfarsit m-am orientat si eu catre androizi.
Stimabilul fiind mare scriitor, nu isi dorea un telefon oarecare, ci unul cu tastatura fizica, fiind neplacut impresionat de cea virtuala pe care a probat-o la telefoanele prietenilor. Si se pare ca exista o fascinatie freudiana a baietilor pentru butoane, ar zice cineva, nu?!
Asa ca, tot cautand un model de android cu tastatura la un pret acceptabil a dat de singurul = Motorola Droid (sau Milestone ... ca nici la nume nu erau hotarati se pare, astia de la Motorola).
Si ne-am luat Droidul, uitand de experienta noastra cu vechiul Motorola.
Ei bine, si acesta cand aproape implini un an, incepu sa aibe niste probleme despre care am mai povestit pe aici.
Touchscreenul a inceput sa faca pe nebunul si la inceput apasa aiurea, deschizand aplicatii sau sunand pe diversi nevinovati.
Am trecut chiar prin faza in care opream telefonul din a-i deranja pe altii scotand bateria si apoi chinuindu-ma sa-l repornesc asistat de un demon care-mi batea aiurea codul PIN.
Apoi am invatat ca se poate opri elegant orice apel printr-o scurta apasare a butonului Off. Offf!
Hai sa reparam dom'le aparatul!
L-am dus la un service; mi l-au tinut o saptamana; mi-au zis ca e defect touchscreenul (o reala surpriza) si ca nu se gaseste piesa de schimb.
Am citit apoi pe forumuri si am aflat ca problema mea o au destul de multi; se pare ca Motorola nu  facut cel mai bun ecran tactil la telefonul asta.
Mda! Au urmat aventuri pe care nu mai vreau sa le povestesc aici ...

Protectia consumatorului ?!
Nu. M-am resemnat.
Ce rost mai avea sa duc o batalie cand vedeam deja ca nu mai merita efortul?
Problema nemaifiind atat de grava deoarece deja evoluasem, nu mai deranjam pe nimeni cu telefoane iar demonul android se linistise oarecum si nu mai clickaia aiurea ci se multumea doar sa-mi lase insensibila uneori partea mediana a ecranului, asa ca mi-am zis sa-l mai folosesc asa, cat m-o mai tine.
Si m-a mai tinut ... pana miercuri cand, pe la 11 noaptea a inceput sa sune disperat pe un nene care ma cautase mai devreme pentru piese de schimb de Renault. Apropo, mai am inca de vanzare o cutie de viteze de la ... dar asta e alta poveste.
El suna, eu il opream ... el suna iarasi.
Dar asta nu a fost nimic; a doua zi nu mai puteam raspunde la apelurile Herminei, ceea ce, va dati cu totii seama, este foarte grav ... probabil exista chiar o lege a lui Murphy cu privire la ce nasol e sa nu-i poti raspunde sotiei.
Nu a mai vrut nene, nici macar sa-mi dea voie sa imi deblochez ecranul, iar cand l-am repornit nu am reusit deloc sa introduc PIN-ul asa ca m-am trezit cu un telefon inutil.
Dupa ce cu o seara inainte reactia cea mai eleganta ce-mi venea in minte era sa iau un ciocan si sa-i aplic cu el o corectie binemeritata, acum deja cu creierul insensibil la adrenalina, mi-am comandat senin cel mai cumparat telefon din ultimii 2 ani - Samsung Galaxy S (Plus), de la un magazin online cunoscut, cu garantie de la Samsung si-mi promit din nou: niciodata, niciodata-niciodata, Motorola (vaaaai , ati vazut Motorola Xoom? Ce tableta draguta ... :D) si niciodata nu mai caut chestii out of ordinary.

So, my friends, stick to the crowd!

PS:
Va intrebati cum ramane cu fascinatia pentru tastatura fizica?
Pai ce, nu exista tablete cu tastatura?!
And here we go again!

:)

... ciu!

Ex oriente lux

Cine? Eu?

Ce spoone baiatul?

Do not try and bend the spoon. 

 That's impossible. 

Instead... only try to realize the truth: there is no spoon. 

 Then you'll see, that it is not the spoon that bends, it is only yourself.

Freezing rain

Cu cateva seri in urma ne-am scos danezul la plimbare, sa vada si el ce e aia "freezing rain". Fara trepied nu a iesit mare lucru in poze ... ce-o tine el minte, om vedea.

Regretele de la capatul drumului

Socrate, Platon,ori poate Aristotel, sau un alt grec cu preocupari abstracte zicea ca nu poti sa stii ca esti fericit, poti doar sa constientizezi ca ai fost. Si cel mai clar afli asta la capat de drum, in pragul mortii, cand privindu-ti inapoi intreaga viata, poti spune: Da nene, a meritat traita! Si-as mai trai-o o data, la fel!

O asistenta medicala pe nume Bronnie Ware avea in ingrijire oameni pentru care medicina nu mai avea solutii si care erau trimisi acasa sa-si gasesca sfarsitul acolo, linistiti.
Ea a avut curiozitatea sa ii intrebe daca au regrete la sfarsit de drum; din raspunsurile aflate i-a iesit o lista de cinci regrete care se repetau foarte des.
Cand esti pe patul de moarte ceea ce cred altii despre tine si ceea ce tu crezi ca ar crede, nu mai conteaza. Singur, in fata acestui mare prag poti recunoaste mai sincer si mai detasat decat oricand ce impliniri si mai ales ce neimpliniri ai in suflet.

Cand am citit despre asta, inainte de a ajunge la lista, m-am intrebat (cum poate o faci si tu acum) care ar fi regretele mele, privind inapoi la viata pe care am dus-o pana in momentul de fata.
Funny (?), intr-o forma usor diferita, am "nimerit" doua dintre ele.

Lista acestor regrete de top ar fi asta:

1. Aş fi vrut să am curajul să-mi trăiesc viaţa după ceea ce simţeam eu, nu după ce aşteptau alţii de la mine. 

2. Aş fi vrut să nu fi muncit atât de mult. 

3. Aş fi vrut să am curajul să îmi exprim sentimentele. 

4. Aş fi vrut să fi păstrat legătura cu prietenii.

5. Aş fi vrut să îmi fi dat voie să fiu mai fericit.

Povestea lor pe scurt o gasiti aici si pe larg in aceasta carte.

Dialog

Discipolul:Nu-mi pot opri deloc dialogul interior, vorbesc mereu cu mine insumi! Ce sa fac? Maestrul:Invata macar sa-ti vorbesti frumos!

Hai piratii!

Ce-o fi dom'le cu ACTA asta de nu am putut vedea RObotzii de saptamana asta din cauza ei?




Mda...

Eu am destule carti in biblioteca. 

Pe toate le-am cumparat, deci implicit l-am platit si pe autorul lor sau pe persoana ori organizatia ce-i detine aceste drepturi.

Dar am voie sa imprumut oricui vreau oricare dintre aceste carti, nu-i asa?!

Pai acela care citeste cartea de la mine nu a platit dom'le nimic lui Umberto Eco, nici lui Dan Millman ori lui Daniel Goleman ... dar cititorul daca-mi da mie un mp3 cu o melodie a celor de la Metallica s-ar putea sa aiba probleme.

Hmmm! Eu zic ca e mare diferenta intre ce gasesti intr-o carte, daca ai timp/chef de citit si ce gasesti in 4 minute de zdranganeala. Simplific mult, stiu! Dar o fac de dragul demonstratiei, asa ca va rog sa aveti rabdare cu mine.

Deci o carte (tiparita) am voie sa o dau, un mp3 in curand nu! Un pdf?

Mai mult - sa vedeti nesimtire pe mine - pot sa ma duc sa vand cartea la un anticariat, sau direct altui doritor de citire si nu ma urmareste nimeni, nu ma pedepseste nimeni pentru asta si nici nu-l pune pe cumparator sa mai plateasca o data autorul.

Haoleu, ce se petrece insa daca vinzi capodoperele muzicale ale zilei de azi, ori copii ale unor marete blockbusteruri.

Sa zic ca aveam nevoie de un cd cu Windows XP zilele trecute?

Mor de foame Microsoftul si Hollywoodul, mai nene, din cauza pirateriei?! Sau poate ca avem de-a face cu o industrie care profita din plin de drepturi supraestimate si de un monopol de conjunctura?

Nu fac apologia pirateriei. E (oarecum) departe de mine ideea de a lauda "piratii". Dar cred ca ar trebui sa invatam sa ne constientizam drepturile si sa reactionam cand acestea ne sunt in orice fel ingradite si sa-i lasam pe altii sa decida pentru noi doar atata timp cat deciziile luate servesc interesele celor mai multi dintre noi si nu ale unei elite - oricare ar fi aceasta.