Din cauza vitezei

Prima mea întâlnire (şi sper singura) cu poliţiştii bulgari:
Bulgarii nu au indicator care să indice limitarea vitezei la intrarea în localităţi, aşa că mi-am zis că pot merge cu 90 kmph. Bad ideea!
Goneam ca nebunul printr-un sat, pe drumul dintre Plevna şi Sofia, când văd un nene îmbracat într-o salopetă intunecată cum iese în stradă şi dintr-odată flutură o paletă cu STOP.
M-a prins ... shit!
- Your driving licence and passport please!
I le-am dat, ce să fac ... ies din maşină liniştit cum nu aş fi niciodată cu un poliţist român.
Pe trotuar, ascunsă de copaci era maşina de poliţie cu agentul măsurător de viteză în ea.
Paletistul îl întreabă în bulgară:
- Cât avea ăsta?
- 76!
Ii dă lui actele şi-mi face semn să-mi lipesc pe parbriz vigneta bulgară.
Mă duc la domnul agent ...
Eu: Dobăr den!
El: Dobăr den! I see you have navigation ...
Eu: Da, imăm ... [am]
El (pe bulgăreşte): Păi nu ai văzut măi omule că aici e localitate? Village ... speed limit 50 in Bulgaria in village! De ce nu mergi cu 50?
Eu: I sega cacvo? [şi acum ce ...]
El: Acum amenda.
Eu: Ne mojeme dă ... aranjirăme [Nu putem să ...] "aranjirăme" nu e un cuvânt bulgar ci unul româno-bulgar inventat pe loc de mine, cuvânt care însă a fost înţeles de poliţist foarte bine.
El: Nu putem bre.
Zice pe româneşte: PUŞCĂRIA. Ştii ce e aia "puşcăria"?
Eu: Da. Zatvor. [Puşcărie]
... şi  de aici începem dialogul nostru în bulgară ...
El: Aşa, deci ştii ce e aia "puşcăria". Trebuie să-ţi dau amendă. Nu se poate altfel. Ne bagă la puşcărie dacă ne prinde.
Eu: I as cacvo triabvă dă pravia? (Şi eu ce trebuie să fac?)
El: Mergi în oraş la bancă şi plăteşti amenda, aia faci!
(Se uită la acte) Constantin? Ce lucrezi?
Eu: Sunt inginer. Chiar nu se poate?
El: Nu se poate mai omule. Ne fotografiază ăştia şi-mi pied serviciul. Plăteşti amenda la bancă şi gata. Unde te duci, în Grecia?
Eu: Da!
El: Şi cea din maşină e nevastă-ta?
Eu: Da! Haide, domnule poliţist ... o să pierd timp!
El: Măi omule, dar ştii bine bulgară. De unde ştii?
Eu: Mă uitam mult la televizor la voi când eram mic.
El: Ştii că şi pe mine mă cheamă Constantin. O să petrecem săptămâna asta. Pleci în concediu deci ... hai să nu ţi-l stric. Dă cât vrei şi pleacă ...
Eu mă uit în borsetă după nişte euro ...
El: Nu aşa mă! Nu te uita! Dă încet, fără să te uiţi, că dacă mă prind ăştia fac puşcărie ... Încet, încet!
Eu cotrobăi în borsetă şi scot 20 euro ... shit, mai puţin nu am. Întreb: Tăca e dubre? [Aşa e bine?]
El: Da e bine, dă-i încet!
Îi dau banii, îmi dă actele, mulţumesc şi plec ... Oh! De ce nu am avut 10 euro la îndemână.