Multe tehnici si metode de dezvoltare personala au la baza in mod implicit aceasta idee - se realizeaza vizualizari ale unei potentiale "realitati" care e deseori cam departe , prea departe, de Realitate. Sunt evocati oameni ce au obtinut succesul in diverse domenii astfel, nu sunt insa prezentate analize statistice - cati dintre cei ce au incercat metodele au si reusit, cati au reusit fara niciun fel de metoda, la cati metodele sus-amintite au produs dezamagiri ... etc si se vorbeste despre un secret pe care il gasesti in aproape orice carte ce se refera la dezvoltarea personala si nu numai.
Desi mi-e cam antipatic, am apreciat la mister Bandler faptul ca a spus in cazul asta lucrurilor pe nume ... ba chiar mai mult!
Cunosteti desigur efectul placebo - daca ti se da o pastila de zahar (fara a se spune ca e din zahar ... sau din orice alta substanta ce nu are vreun compus activ din punct de vedere medical) cand te doare capul si ti se spune (cel mai bine de catre cineva cu autoritate, in halat alb si cu o figura serioasa ... sau de catre o asistenta voluptoasa - cum preferati) ca e medicamentul minune in vindecarea migrenelor ... ai sanse mari ca, datorita credintei tale in efectul ei, tu sa te vindeci ... pentru ca, nu-i asa, cine are credinta intr-un bob de mustar ... nu o sa mai aiba migrene niciodata daca-l si inghite!
Se pare ca toate medicamentele ce se fabrica in lume sunt verificate si din punctul de vedere al efectului placebo - adica se face un test de genul: la 500 de pacienti li se da medicamentul de testat si la alti 500 li se da o pastila placebo. Apoi se analizeaza cati s-au vindecat din lotul "medicament" si cati din lotul "placebo". Evident, ca medicamenul sa fie considerat eficient, trebuie sa fie o diferenta clara, semnificativa, intre cele doua loturi de pacienti.
E de subliniat insa aici faptul ca se petrece des ca sa se vindece de diverse boli cei ce au luat placebo ...
Ei bine, lui Bandler i-a venit ideea sa scoata pe piata o pastila placebo:
... pastila ce e indicata in orice afectiune, nu are efecte secundare si nici contraindicatii ... poti s-o iei si cu alcool daca doresti etc. E de mentionat si faptul ca prin teste de genul celui de mai sus, s-a dovedit stiintific eficacitatea ei.
Domnul Bandler a indraznit mai mult de atat - a venit cu o formula de trei ori mai concentrata - pastila placebo cu efect de trei ori mai puternic!
Si totul se bazeaza aici doar pe credinta!
Adica, dom'le, crezi si te vindeci - bine, ura!
Nu crezi suficient - cel putin nu te alegi cu vreo alergie, mancarime, usturime, sau cine stie ce alt efect secundar te-ar paste daca ai lua un medicament "adevarat"!
Nu pot rezista sa nu te intreb, draga cititorule, daca iti sta in obicei sa citesti, atunci cand ti se recomanda un medicament, si lunga lista de contraindicatii si efecte secundare anexata lui?!
De ce oare o dau ...?
Ca sa avem parte, bolnavi fiind, si de o lista abil elaborata de sugestii negative ?!... se testeaza oare pe noi un efect nocebo?!
Efectul pe care il are credinta noastra asupra propriei fiinte este evident din acest exemplu cu placebo ... creierul (sau poate mintea ?!) se dovedeste a fi demiurgul insuficient antrenat si uneori lenes sau chiar inconstient al realitatii interioare.
Ce se petrece insa cand credinta in realitati iluzorii nu se mai refera doar la noi ci chiar la lume ... la exteriorul nostru?!
Citeam pe undeva ca mai degraba pariem pe zaruri ce inca nu au fost aruncate decat pe cele aruncate, dar ascunse inca privirii ... mai degraba am paria pe zaruri aruncate de noi decat de altii ... avem mai mari emotii cand ne uitam la un meci transmis in direct decat la inregistrarea sa de a doua zi - chiar daca nu stim inca rezultatul ... ca si cum "indicatiile" noastre pretioase, strigatele de bucurie sau tipetele de disperare (mai ales cand da Banel autogol, nu?!) ar putea cumva sa influenteze jocul, sa modifice cumva realitatea ce se desfasoara acum in alt loc.
Credem ca avem o anumita doza de control asupra realitatii - doza ce se dovedeste, analizata rational, lucid, exagerata cu mult uneori.
Ma intreb daca nu cumva chiar credinta intr-o fiinta atotputernica ce controleaza totul nu-si are tot o aceeasi radacina ... Si credem cu tarie - aici e de fapt problema - ca suntem printre favoritii acestei fiinte, de parca nu ar avea treburi mai bune de facut ...
Exista printre tehnicile de a deveni lucid in vis una numita "reality check" ce consta in a verifica daca ceea traiesti acum e realitate sau vis ... adica daca poti sa zbori, sa treci prin pereti, sa fii acum aici si dupa o clipa la Paris, e clar ... ai puteri paranormale, doar nu crezi ca visezi?!
De ce nu am face asta si cu credintele noastre?
De ce nu verificam cat de reale sunt lucrurile in care credem?!
De ce nu reusim sa realizam ca traim deseori un vis (nu totdeauna placut) in loc sa ne traim viata in realitate?!
Dar ce s-a petrece cu cel ce-si cauta vindecarea luand o pastila placebo daca si-ar pune astfel de intrebari - daca ar face o "reality check"? O intrebare buna, nu?!
Deci pana la urma totul se rezuma la ce spunea Bandler - nu conteaza daca e real sau nu ci daca iti face bine sau nu! Dar binele de acum e binele dintotdeauna?
Era un grec - imi scapa numele nu pentru ca nu e important ci pentru ca sunt eu uituc - care zicea ca poti spune ca un om a fost fericit daca, dupa ce s-a dus, stiindu-i intreaga viata poti spune: "Iata o viata ce a meritat sa fie traita!"
Ce viata ar merita traita? Sa fie oare viata aceluia care, lovit mereu de greutati, reuseste sa se autosugestioneze ca toate merg excelent, ca e un invingator, cel care pus la pamant de viata grea si cruda, zambeste victorios si striga cu putere:"Luati-o de pe mine c-o omor!"
Va dati seama ca puteam descrie in diverse moduri personajul de mai sus si - daca nu ati avea deja o parere clara acum referitoare la subiect - ati fi spus ca era o viata de trait sau dimpotriva ...
Evident, trebuie gasita o cale de mijloc aici - ca in toate.
Evident ca e bine sa credem dar e bine sa fim si lucizi, atenti la feedbackul ce-l primim din realitate (adica de atat de departe ...). Si poate e bine sa fim mai constienti de faptul ca viata pe care o traim ne-o construim in primul rand cu mintea - prin credintele pe care le avem.
Morala:
O fata visa ca o alearga un centaur fioros ...
Si desi facea mari eforturi sa fuga din ce in ce mai repede centaurul era tot mai aproape; pana la urma acesta o prinde si atunci ea (era sa zic "muta de spaima" ...) zice:
"Si acum ce-o sa-mi faci? O sa ma violezi?!"
Iar centaurul raspunde:
"Nu stiu cucoana, e visul tau!"
Domnul Bandler a indraznit mai mult de atat - a venit cu o formula de trei ori mai concentrata - pastila placebo cu efect de trei ori mai puternic!
Si totul se bazeaza aici doar pe credinta!
Adica, dom'le, crezi si te vindeci - bine, ura!
Nu crezi suficient - cel putin nu te alegi cu vreo alergie, mancarime, usturime, sau cine stie ce alt efect secundar te-ar paste daca ai lua un medicament "adevarat"!
Nu pot rezista sa nu te intreb, draga cititorule, daca iti sta in obicei sa citesti, atunci cand ti se recomanda un medicament, si lunga lista de contraindicatii si efecte secundare anexata lui?!
De ce oare o dau ...?
Ca sa avem parte, bolnavi fiind, si de o lista abil elaborata de sugestii negative ?!... se testeaza oare pe noi un efect nocebo?!
Efectul pe care il are credinta noastra asupra propriei fiinte este evident din acest exemplu cu placebo ... creierul (sau poate mintea ?!) se dovedeste a fi demiurgul insuficient antrenat si uneori lenes sau chiar inconstient al realitatii interioare.
Ce se petrece insa cand credinta in realitati iluzorii nu se mai refera doar la noi ci chiar la lume ... la exteriorul nostru?!
Citeam pe undeva ca mai degraba pariem pe zaruri ce inca nu au fost aruncate decat pe cele aruncate, dar ascunse inca privirii ... mai degraba am paria pe zaruri aruncate de noi decat de altii ... avem mai mari emotii cand ne uitam la un meci transmis in direct decat la inregistrarea sa de a doua zi - chiar daca nu stim inca rezultatul ... ca si cum "indicatiile" noastre pretioase, strigatele de bucurie sau tipetele de disperare (mai ales cand da Banel autogol, nu?!) ar putea cumva sa influenteze jocul, sa modifice cumva realitatea ce se desfasoara acum in alt loc.
Credem ca avem o anumita doza de control asupra realitatii - doza ce se dovedeste, analizata rational, lucid, exagerata cu mult uneori.
Ma intreb daca nu cumva chiar credinta intr-o fiinta atotputernica ce controleaza totul nu-si are tot o aceeasi radacina ... Si credem cu tarie - aici e de fapt problema - ca suntem printre favoritii acestei fiinte, de parca nu ar avea treburi mai bune de facut ...
Exista printre tehnicile de a deveni lucid in vis una numita "reality check" ce consta in a verifica daca ceea traiesti acum e realitate sau vis ... adica daca poti sa zbori, sa treci prin pereti, sa fii acum aici si dupa o clipa la Paris, e clar ... ai puteri paranormale, doar nu crezi ca visezi?!
De ce nu am face asta si cu credintele noastre?
De ce nu verificam cat de reale sunt lucrurile in care credem?!
De ce nu reusim sa realizam ca traim deseori un vis (nu totdeauna placut) in loc sa ne traim viata in realitate?!
Dar ce s-a petrece cu cel ce-si cauta vindecarea luand o pastila placebo daca si-ar pune astfel de intrebari - daca ar face o "reality check"? O intrebare buna, nu?!
Deci pana la urma totul se rezuma la ce spunea Bandler - nu conteaza daca e real sau nu ci daca iti face bine sau nu! Dar binele de acum e binele dintotdeauna?
Era un grec - imi scapa numele nu pentru ca nu e important ci pentru ca sunt eu uituc - care zicea ca poti spune ca un om a fost fericit daca, dupa ce s-a dus, stiindu-i intreaga viata poti spune: "Iata o viata ce a meritat sa fie traita!"
Ce viata ar merita traita? Sa fie oare viata aceluia care, lovit mereu de greutati, reuseste sa se autosugestioneze ca toate merg excelent, ca e un invingator, cel care pus la pamant de viata grea si cruda, zambeste victorios si striga cu putere:"Luati-o de pe mine c-o omor!"
Va dati seama ca puteam descrie in diverse moduri personajul de mai sus si - daca nu ati avea deja o parere clara acum referitoare la subiect - ati fi spus ca era o viata de trait sau dimpotriva ...
Evident, trebuie gasita o cale de mijloc aici - ca in toate.
Evident ca e bine sa credem dar e bine sa fim si lucizi, atenti la feedbackul ce-l primim din realitate (adica de atat de departe ...). Si poate e bine sa fim mai constienti de faptul ca viata pe care o traim ne-o construim in primul rand cu mintea - prin credintele pe care le avem.
Morala:
O fata visa ca o alearga un centaur fioros ...
Si desi facea mari eforturi sa fuga din ce in ce mai repede centaurul era tot mai aproape; pana la urma acesta o prinde si atunci ea (era sa zic "muta de spaima" ...) zice:
"Si acum ce-o sa-mi faci? O sa ma violezi?!"
Iar centaurul raspunde:
"Nu stiu cucoana, e visul tau!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.