Cugetarea de seara:
Dacă stridiile, homarii şi caracatiţele sunt fructe de mare, atunci urşii, lupii şi vulpile sunt fructe de pădure?!
duminică, 27 mai 2012
Keo
Daca-l prind pe Froch ăsta care l-a bătut pe Bute îi sparg faţa!
Pe lângă faptul că l-a bătut l-a mai făcut şi Keo... păi cum sa-l compari pe Bute cu gagicu lu Andreea Bălan?!
-De ce ai dat măi Froch în Bute? Ce ţi-a făcut?!
Pe lângă faptul că l-a bătut l-a mai făcut şi Keo... păi cum sa-l compari pe Bute cu gagicu lu Andreea Bălan?!
-De ce ai dat măi Froch în Bute? Ce ţi-a făcut?!
miercuri, 23 mai 2012
Persona
Prea mult timp pierdem asigurandu-ne unii pe alţii că ne stau bine măştile pe care le purtam
şi prea puţin arătandu-ne cine suntem cu adevărat.
marți, 15 mai 2012
duminică, 13 mai 2012
Anteneala
Stau degeaba aci pe maşină ... nu-mi vine chiar nicio idee?
Oare ce aş putea face ?! Ştiu o să-l ajut pe tati ...
... să prindă bulgarii cu antena asta!
vineri, 11 mai 2012
Vasana
Într-un dispensar de la ţară intră un bătrânel.
- Dom' Doctor. Hapciu ... Strănut de două zile, ajută-mă!
Doctorul se uită prin sertare; nu avea decât laxativ. Criză, deh!
- Nu am tataie ce să-ţi dau. Abţine-te şi mata cumva.
- Dă-mi dom' doctor un bulin ceva că ... hapciu ... mor dacă mai o ţin aşa. Hapciu ... Te rog, taică!
Doctorul îşi zice că poate nu ar strica să încerce pe bietul om efectul placebo. Ia laxativul şi il întinde moşului.
- Ia tataie de aici trei linguriţe, ca doză de pornire! Şi dacă nu-ţi trece într-o oră mai ia trei!
Moşul plecă şi după jumătate de oră, când i se termină programul, doctorul ieşi din cabinet.Îl văzu pe bătrân sprijinit de poartă, cu un zâmbet senin pe faţă.
- Ei tataie! Cum e?! Ţi-a trecut?! Mai strănuţi?
- Păi ce crezi taică?! Mai am curaj?
Eram la mare. Căldură mare!
Am băut lapte dimineaţa şi apoi am ieşit la plajă. Ce vremuri ! Eram doar noi doi ... nu trebuia să avem grijă de copil ... ceee vremuri!
Spre seară, când ne-am întors, am constatat că nu am pus cutia de lapte în frigider.
Hermina zice:
- Lasă-l afară, că până mâine o să se facă lapte bătut; aşa făcea mamaia!
L-am lăsat ...
A doua zi, dimineaţă, cineva trebuia să fie cobai, să guste laptele bătut pe care îl făcusem cu atâta pricepere.
Da, evident, eu l-am gustat!
Nu aş vrea să-ţi descriu gustul - îţi poţi închipui însă; a fost cea mai greţoasă experienţă gustativă din viaţa mea ... şi acum mă contract un pic când încerc să-mi amintesc.
Ei bine, de atunci, o bună bucată de vreme nici nu am mai vrut să văd lactate. Toate evocau foarte viu beatifica experienţă de la mare, atât de intens încât nu puteam nici măcar să gust. Iaurt, sana, lapte bătut sau dulce ... nimic!
Deşi vocea raţiunii îmi zicea clar - laptele acesta nu are nimic de-a face cu cel stricat pe care l-am gustat acum două-trei luni - reacţia corpului era de intensă repulsie. NU! NU! NU!
Iar primul iaurt pe care m-am luptat să-l mânânc la câteva luni după aceea, pot zice că mi s-a părut deosebit de ... insipid.
Acum însă toată povestea asta a trecut. Mi-e doar o lecţie ...
De multe ori mă revoltă şi mi se pare greu de crezut că nu putem face lucruri care sunt logice, simple, clare.
Ce absurd e când acţionăm robotic şi iraţional, când facem lucruri pentru care nu avem explicaţii, doar pentru că "aşa simţim" ... de multe ori neştiind deloc ce ne-a învăţat să fim aşa.
Şi chiar dacă am şti cauza, tot ne-ar fi greu să depăşim un blocaj pe care mintea l-a creat, poate într-o secundă de greaţă trăită intens.
Asta nu înseamnă însă că e normal şi obligatoriu să rămânem aşa, să considerăm robotismele astea că ne definesc, că "aşa suntem", de pacă ne-ar fi scrise în codul genetic precum ne e scris faptul că avem 5 degete la o mână. Că doar nu o să trăim fără iaurt o viaţă întreagă, nu?!
- Dom' Doctor. Hapciu ... Strănut de două zile, ajută-mă!
Doctorul se uită prin sertare; nu avea decât laxativ. Criză, deh!
- Nu am tataie ce să-ţi dau. Abţine-te şi mata cumva.
- Dă-mi dom' doctor un bulin ceva că ... hapciu ... mor dacă mai o ţin aşa. Hapciu ... Te rog, taică!
Doctorul îşi zice că poate nu ar strica să încerce pe bietul om efectul placebo. Ia laxativul şi il întinde moşului.
- Ia tataie de aici trei linguriţe, ca doză de pornire! Şi dacă nu-ţi trece într-o oră mai ia trei!
Moşul plecă şi după jumătate de oră, când i se termină programul, doctorul ieşi din cabinet.Îl văzu pe bătrân sprijinit de poartă, cu un zâmbet senin pe faţă.
- Ei tataie! Cum e?! Ţi-a trecut?! Mai strănuţi?
- Păi ce crezi taică?! Mai am curaj?
................................................
Am băut lapte dimineaţa şi apoi am ieşit la plajă. Ce vremuri ! Eram doar noi doi ... nu trebuia să avem grijă de copil ... ceee vremuri!
Spre seară, când ne-am întors, am constatat că nu am pus cutia de lapte în frigider.
Hermina zice:
- Lasă-l afară, că până mâine o să se facă lapte bătut; aşa făcea mamaia!
L-am lăsat ...
A doua zi, dimineaţă, cineva trebuia să fie cobai, să guste laptele bătut pe care îl făcusem cu atâta pricepere.
Da, evident, eu l-am gustat!
Nu aş vrea să-ţi descriu gustul - îţi poţi închipui însă; a fost cea mai greţoasă experienţă gustativă din viaţa mea ... şi acum mă contract un pic când încerc să-mi amintesc.
Ei bine, de atunci, o bună bucată de vreme nici nu am mai vrut să văd lactate. Toate evocau foarte viu beatifica experienţă de la mare, atât de intens încât nu puteam nici măcar să gust. Iaurt, sana, lapte bătut sau dulce ... nimic!
Deşi vocea raţiunii îmi zicea clar - laptele acesta nu are nimic de-a face cu cel stricat pe care l-am gustat acum două-trei luni - reacţia corpului era de intensă repulsie. NU! NU! NU!
Iar primul iaurt pe care m-am luptat să-l mânânc la câteva luni după aceea, pot zice că mi s-a părut deosebit de ... insipid.
Acum însă toată povestea asta a trecut. Mi-e doar o lecţie ...
De multe ori mă revoltă şi mi se pare greu de crezut că nu putem face lucruri care sunt logice, simple, clare.
Ce absurd e când acţionăm robotic şi iraţional, când facem lucruri pentru care nu avem explicaţii, doar pentru că "aşa simţim" ... de multe ori neştiind deloc ce ne-a învăţat să fim aşa.
Şi chiar dacă am şti cauza, tot ne-ar fi greu să depăşim un blocaj pe care mintea l-a creat, poate într-o secundă de greaţă trăită intens.
Asta nu înseamnă însă că e normal şi obligatoriu să rămânem aşa, să considerăm robotismele astea că ne definesc, că "aşa suntem", de pacă ne-ar fi scrise în codul genetic precum ne e scris faptul că avem 5 degete la o mână. Că doar nu o să trăim fără iaurt o viaţă întreagă, nu?!
Mare scula
Nu, nu voiam să mai comentez nimic despre statuia lui Traian ce ţine o lupoaică în rigor mortis.
Băi nene, dacă cineva îţi spune ceva nu înseamnă că e adevărat doar pentru că acela e profesor, doctor, are nume de personaj biblic ori e mare sculă pe o basculă. Uneori chiar şi aceştia pot greşi ...
De asemenea, ceva nu e fals doar pentru că cel care-l spune nu a studiat la înalta şcoală pe care ai absolvit-o tu,не говоря български, confundă momentul de torsiune cu clipa de îndoială ori nu are nici sculă nici basculă. Uneori chiar şi aceştia pot avea dreptate.
Adevărul nu se dovedeşte prin prestigiu ci prin argumente.
Băi nene, dacă cineva îţi spune ceva nu înseamnă că e adevărat doar pentru că acela e profesor, doctor, are nume de personaj biblic ori e mare sculă pe o basculă. Uneori chiar şi aceştia pot greşi ...
De asemenea, ceva nu e fals doar pentru că cel care-l spune nu a studiat la înalta şcoală pe care ai absolvit-o tu,не говоря български, confundă momentul de torsiune cu clipa de îndoială ori nu are nici sculă nici basculă. Uneori chiar şi aceştia pot avea dreptate.
Adevărul nu se dovedeşte prin prestigiu ci prin argumente.
Fii openminded, ok?!
miercuri, 9 mai 2012
marți, 8 mai 2012
luni, 7 mai 2012
Driving
-Vrei să conduci maşina ?
-Dacă trebuie, o conduc!
-Nu spun că trebuie, te întreb dacă vrei.
-Dacă tu nu vrei să o conduci, o conduc eu.
-Eu te întreb dacă vrei să conduci maşina! Vrei?
-Dacă nu vrea nimeni altcineva, o s-o conduc!
-Măi , eu nu spun nici că nu vreau eu, nici că nu vrea nimeni şi trebuie să conduci tu. Eu te întreb dacă tu vrei să o conduci. La întrebarea asta se răspunde cu da sau nu. Vrei să o conduci?
-Da!
Cât poate fi de greu să spui ce vrei?!
-Dacă trebuie, o conduc!
-Nu spun că trebuie, te întreb dacă vrei.
-Dacă tu nu vrei să o conduci, o conduc eu.
-Eu te întreb dacă vrei să conduci maşina! Vrei?
-Dacă nu vrea nimeni altcineva, o s-o conduc!
-Măi , eu nu spun nici că nu vreau eu, nici că nu vrea nimeni şi trebuie să conduci tu. Eu te întreb dacă tu vrei să o conduci. La întrebarea asta se răspunde cu da sau nu. Vrei să o conduci?
-Da!
Cât poate fi de greu să spui ce vrei?!
sâmbătă, 5 mai 2012
Aparati ...ce?
Mergând cu maşina pe lângă pădure citesc un afiş cu un iepure: Apăraţi vânatul!
Sună aiurea ... e ca şi cum ar zice Apăraţi jidanii, negrii, cioroii şi ţiganii!
Sună aiurea ... e ca şi cum ar zice Apăraţi jidanii, negrii, cioroii şi ţiganii!
vineri, 4 mai 2012
Lord Insidios
O seara întreagă m-am luptat pentru acces la calculator cu danezul Lord Insidios. The Force is strong in this one.Gâf gâf! I'm your father!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)