Sa nu crezi tot ce gandesti

Poveste în care autorul, mai supărat pe Petrom decât preşedintele ţării, face un plin de furie cugetând apoi la cât este de dificil să fii treaz.

Ion şi Maria se întorceau seara acasă de la oraş, mergând agale cu caruţa prin pădure.
La un moment dat Ion o observă pe Maria cum stătea chircită în căruţă, privindu-l înfricoşată.
- Ce-ai făi Mărie? Nu ţ-e bine?
- Păi ... mi-e frică măi Ioane să nu mă violezi!
Ion, trăgând de hăţuri, zice:
- Trrrr! Hoooo! Aşa e făi Mărie! Uitasem!

-------------------------------------------

După cum bine ştii, cititorule drag, în decembrie fusărăm la Alba Iulia.
Venirăm, văzurăm cetatea şi apoi plecarăm.
Dar înainte de a pleca, pentru că eram deja pe roşu cu benzina, ne-am oprit să facem plinul la un Petrom din oraş.
A venit la mine un băiat de pompă, începe să alimenteze; harnic, îmi spală şi parbrizul, întrebându-mă de cât să încarce. Îi zic sa-mi facă plin ochi, că am drum lung de făcut - 400 km.
I-am dat şpaga şi m-am dus la casă. Costa vreo 270 lei. Când am plătit am avut un semn de întrebare, mi s-a părut ceva ciudat dar nu am stat să analizez, mi-era mintea preocupată să-mi fac traseul spre casă.

Am ieşit din oraş spre Şpring-Cunţa; voiam să mai fac ceva poze şi la întoarcere, aşa că m-am oprit pe-un deal să admir peisajul.
Făcând poze dau în sfârşit atenţie vocii din capul meu care-mi tot cotcodocea ceva cu benzina ... scot din buzunar bonul de casă şi citesc - am făcut plin de 49,9 litri?
Whaaat?!
Niciodată, de când am maşina asta nu am pus în ea 40 de litri la un plin.
De fiecare dată când ajung pe roşu şi am primit primul semnal că trebuie să încarc eu încarc; practic mai am ceva litri în rezervorul de 45 pe care se zice că l-ar avea maşina. Şi pe roşu fiind, ca şi acum, făcând plinul până când benzina era la buza capacului, nu am pus niciodată 40 de litri ... am fost pe aproape - 37-39 de litri. Dar acum ei mi-au pus 50 de litri într-un rezervor de 45, care mai avea ceva în el!
Moooooaaaaaa! M-au furat ăştia de la Petrom! Mi-am zis să nu mă enervez prea tare şi să-mi conserv energia furioasă pentru reîntâlnirea cu băiatul de la pompă, pe care deja îl vedeam cum mai pune benzină într-o canistră de lângă pompă ... E Petrom, au camere video, cer inregistrarea , mor cu ei de gât!
M-am urcat în maşină şi m-am reîntors în Alba. Pe drum m-am răţoit şi la nişte poliţişti că uite dom'le cum ne fură ...

Furia mi-era ca o locomotivă cu aburi ... la început pufăiam, demarând înfierbântat dar când am ajuns la Petrom măi nene avea viteză, o luase la vale bine, revărsându-se pe cei trei angajaţi ai benzinăriei.
Hermina rămăsese în maşină cu danezul şi se uita atentă la filmul mut cu Costică dezlănţuit.
Săracii oameni, mi-au zis că toate rezervoarele mai au o mică rezervă (ce rezervă nene, 10 litri?), că poate o fi defectă pompa şi să vin luni (era duminică - ghinion) s-o verificăm împreună cu un recipient etalon, că unul dintre ei e proaspăt angajat... Am scris repede o reclamaţie, am cerut copie şi număr de înregistrare.
Am sunat la protecţia consumatorului - evident, consumatorul nu e protejat în weekend.
Am sunat la Petrom Alba, nici ei nu erau la serviciu.
Am sunat la serviciul Petrom de relaţii cu clienţii din Bucureşti - aici am găsit un robot care m-a ascultat cu rabdare ...
Nesatisfăcut, frustrat, mi-am reluat drumul spre casă. Bineeee!
Înţelegi?
M-au furat!
Maşina are un rezervor de 45 de litri.
Mai aveam 3-5 litri în el când am reîncărcat şi ei îmi pun 50 de litri ... iar eu îmi încarc maşina asta de 3 ani de când o am şi nu am pus niciodată, în aceleaşi condiţii mai mult de 40.
Ce frumos e Făgăraşul înzăpezit, la apus. Şi e o biserică pe-un deal, lângă Sibiu, care văzută în lumina amurgului te mişcă sufleteşte.
Mi-au furat 10 litri, nu ştiu cum, dar în mod clar i-au furat. Luni îi reclam la protecţia consumatorului.
Cred că îţi dai seama că aşa mi-a fost dialogul meu interior aproape tot drumul. Şi ăsta a fost principalul subiect de discuţie cu Hermina şi cu cei cu care am mai vorbit pe drumul de întoarcere.
Pe autostradă, de la Piteşti deja, un alt gând îmi incolţea însă în minte.
Mă uitam la acul indicator al rezervorului ... făcusem deja 300 de km ... nu se mişcase deloc! 300 km = 6 litri la suta x 3 = 18 litri deja consumaţi şi acul ăsta nenorocit nu se mişcă!
Mi-au stricat idioţii şi senzorul care indică nivelul benzinei în rezervor ... saaauuuu ... ?!
Acul a plecat de pe plin abia când am ajuns în Bucureşti, după 400 km de drum - aproximativ 20-24 de litri consumaţi. Haide măi?! Ce e asta?!

Una din tehnicile prin care poţi deveni conştient în vis este "reality check" - verificarea realităţii - şi ea constă din a te întreba cât mai des dacă ce trăieşti acum e vis sau realitate şi de a verifica acest lucru, de a verifica realitatea ce o percepi. Nu e bine să faci asta când treci strada, să nu zici că nu ţi-am spus.
Dar este oare ce trăiesc acum o reflectare a realităţii obiective, independentă de mine sau este un vis construit de minte, ce-şi are, dacă sunt atent, inconsistenţe şi discontinuităţi?!
Ce nu se leagă în ce trăiesc şi percep acum?
O fi vis? Sau e realitate?

Ei bine, la următorul plin, după ce am pus vreo 20 de litri am lasat bezina să curgă încet, foarte încet şi în final am pus 51 de litri. Nu e recomandat. Cică trebuie lăsat ceva spaţiu pentru vaporii de benzină, mai ales vara; dar e bine de ştiut: să nu crezi tot ce gândeşti, amice!