Am mers cu socrii la spital să vadă şi ei vietatea.
Când să intrăm în curtea spitalului, portarul, care până atunci nu mă băgase niciodată în seamă, deşi trecusem pe lângă el de zeci de ori, se ridică la noi şi zice ferm:
Aloo, unde vă credeţi aici?! Nu aţi văzut afişul ăsta?! Programul de vizită este între 13 şi 18. Nu aveţi voie acum!
Eu înţeleg şi bag mâna în buzunar ... el îşi schimbă tonul:
... Nu putem să vă lăsăm, că ne văd ăştia!
Scot din buzunar 5 lei - nu aveam mai puţin ... el e deja prietenul nostru:
Aaaa! Vă duceţi să vedeţi copilul?! Păi de ce nu aţi spus aşa! Poftiţi, intraţi! Să vă trăăăăiascăăăă!
La spitalul Elias intrarea în Maternitate este păzită de un cerber vestit şi în lumea virtuală - o scorpie de asistentă care funcţionează şi ea după principiul enunţat în titlu ...
Am fost norocoşi că am născut în weekend şi nu am dat ochii cu ea - lucrează de luni până vineri, de la 8 la 15.
Luni a trebuit să aduc mama şi copilul acasă, aşa că mi-am pregătit în buzunar biletul de intrare cu Enescu.
Când am intrat însă, scorpia nu era ... ura!
Ne-am pregătit bagajul de plecare, am luat copilul de la neonato (unde copilul a avut parte de o neonatoloagă care era mai bună de tac'su decât de el) am îndesat prin buzunare telefoane şi am ieşit.
Pe hol - scorpia!
Privindu-ne dezamăgită, zice: Să vă trăiască ... etc!
După ce am trecut de ieşire Hermina îmi atrage atenţia că îmi flutura din buzunar o bancnotă de 5 lei ... ce sadic, i-am fluturat scorpiei momeala prin faţă, de aceea era aşa dezamăgită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.