... şi după ce ne-am probat "
gipanul" pe drumuri neasfaltate şi am trecut pe lângă
muzeul trovanţilor ...
am urcat până la Mânăstirea Arnota.
Biserica era însă în renovare aşa că ne-am relaxat un pic ...
privind în vale la Mânăstirea Bistriţa ... Dom'le, da' multe mânăstiri p'aici!
Apoi am luat-o la pas prin Cheile Bistriţei ...
... şi am ajuns într-un loc pe care-l credeam în altă parte, peştera urşilor.
Oups, acum văd, căutând un link pe Google pentru ea, că de fapt
peştera asta a urşilor chiar e în altă parte ... în munţii Apuseni.
Hehe, păi şi noi ce am văzut?
Am văzut o altă peşteră a urşilor, de fapt doar intrarea, că ne-a ajuns urcuşul atât de bine amenajat:
La ieşirea din chei, chiar lângă
Mănăstirea Bistriţa (da măi, ştiu, şi Bistriţa e în altă parte !),
... am văzut acest indicator, pe care scrie (las' că vă spun eu) "Peştera Liliecilor".
Ei bine, cu asta ne-a dat gata.
Care
peşteră a liliecilor o fi?
Cea din Arad, din Piatra Craiului sau din Moeciu?
Citisem despre ea pe net înainte de a pleca ... cică (şi) aici s-a retras Zalmoxis să mediteze.
Când am ajuns acolo am aflat că nu era vorba de Zalmoxis ci de sfântul
Grigorie Decapolitul - de fapt nu de el ci de moaştele sale.