Minuni ce nu mai sunt ...

Caracal ... oraş minunat!
El vă e cunoscut vouă tuturor ca oraşul unde s-a rasturnat un car dar şi ca oraş al celor şapte minuni.

Hai sa lamurim chestia cu carul mai întâi; la Caracal, se zice, s-a rasturnat carul cu proşti.
Când şi cum s-a petrecut asta prea puţini ştiu, mulţi inventează aşa că daţi-mi voie să vă prezint două variante:

- varianta lui Păcală -
Se zice că un domnitor român a hotărât, în măreaţa sa înţelepciune, să strângă toţi proştii din ţara românească şi să-i înece în Dunăre. Şi după cum vă daţi şi singuri seama, în România, ţara băieţilor deştepţi, s-au strâns atât de mulţi proşti de abia au umplut un car.
În drum spre Dunăre carul acesta trecu frăţioare prin Caracal iar aici - minune - se propti într-o buturugă mică şi se răsturnă. Călătorii noştri au sărit repede să-l pună pe roţi ... până când la un moment dat s-au prins, s-au DEŞTEPTAT, înţelegând că prin opintelile lor contribuiau la propria pieire şi atunci au fugit în lume să-şi perpetueze specia atât de rară, niciunul nu a mai rămas în Caracal, au ajuns şi în ... ăăă, de unde ziceai că eşti?

- varianta istorică -
Dupa citirea Proclamaţiei de la Islaz "prostimea" ce participase la istorica adunare se întorcea spre casă în vehiculele tipice acelor vremuri = care.
Carul de Caracal s-a răsturnat la intrarea în oraş, lucru ce i-a amuzat, se pare, pe boierii acelor vremuri pentru că au lansat de atunci legenda - la Caracal s-a răsturnat carul cu "proşti".

Buuun!

Dar Caracalul e şi oraşul minunilor!
Puşcăria (sau Judecătoria, sau Parchetul, sau Tribunalul ... ceva) e pe strada Libertăţii! Păi da! Ce nume vi s-ar părea mai potrivit?
Cimitirul e pe strada Învierii - c'mon că avem cimitir pe Reînvierii în Bucureşti (Caracal is everywhere)!
Şi aşa mai departe ...

Hai să vă prezinte nenea o minune autentică din Caracal.
În cinstea eroilor martiri căzuţi pentru patrie în primul război mondial a fost construit în Caracal un monument, acesta:
După cum vedeţi avem aici mitraliori, grenadieri şi un soldat ce a pornit atacul la baionetă ghidat de Victoria purtătoare de drapel.
În faţa acestui monument istoric a fost construită Casa Armatei (acum Cercul Militar) - locul unde, pe lângă activităţile militare, se desfăşoară şi toate nunţile, botezurile şi celelalte petreceri mai de soi ale urbei. Minunea, dacă nu v-aţi prins, era că soldaţii din grupul statuar trăgeau în Casa Armatei.
Acest lucru nu a fost însă îndurat multă vreme de orgoliul caracalenilor căzuţi din car, care în loc să profite de minune ce credeţi c-au făcut, băi nene?
Au luat macaraua aia dintre blocuri şi au răsucit moromentu'!
Da!
Aşa a rămas Caracalul mai sărac cu o minune!

Eh, dacă tot am adus vorba de Casa Armatei, să vă mai spun ceva.
Probabil că arhitectul ce a conceput moderna cladire când a auzit că măreaţa sa creaţie va fi construită în Caracal şi-a zis că are astfel o oportunitate extraordinară să mai creeze o minune, să "ne-o tragă" cum s-ar zice într-un limbaj mai neacademic dar care exprimă clar bunele intenţii ale genialului artist.
Astfel că a conceput un logo pentru Casa Armatei, un C şi un A stilizaţi într-un cerc. Şi a pus patru astfel de CA pe frontispiciul cladirii ... adică cam aşa CA CA CA CA (cacofoniile sunt, evident, intenţionate).
Cladirea a fost construită şi minunea descoperită!
Aşa că s-au pus schele şi zidari pricepuţi au trecut la treabă să ascundă ruşinea ... iată ce a ieşit:
Astfel că din caca au făcut băieţii ochii împreunaţi ai Porţii Sărutului a lui Brâncuşi - sublim simbolism. Ce legătură o avea sărutul cu armata, nu mai contează. Ne putem imagina însă!

Astfel de "minuni" sunt pretutindeni, Caracal is everywhere, oraşul acesta are însă ceva special ... poate şi datorită carului din legendă.
Că tot reveni vorba, ca o replică pentru voi toţi cei care râdeţi de minuni, car şi Car-acal, se mai zice şi că atunci când s-a răsturnat carul cu proşti, cei ce nu erau în el au stabilit o parolă pentru a se recunoaşte atunci când proştii vor reveni în lume ... o ştii?