Mânăstirea e în reconstrucţie de o bună perioadă de timp; constructorii se pare că s-au convins de adevărul legendei - ce ziua se zidea, noaptea se surpa - aşa ca au lăsat schelele pe această capodoperă , aşteptând probabil o Ana pe care s-o zidească în perete pentru a avea spor.
Hehe, vă daţi seama că după ce vor termina lucrarea vor trebui să sară cu parapanta de pe mânăstire ca legenda să devină din nou realitate.
De-asta nu are nimeni curaj să continue lucrarea!
Între timp, în Casa Domnului se intră pe bani, bani care în mod clar nu sunt folosiţi la reconstrucţie ... ci pentru post şi rugăciune desigur!
Meşteru Manole: Doreleeee, coboară de pe schelă, Hristoşii măt... Doamne iartă-mă!
Dorel: Meştere, am zidit-o pân' la gleznişoare, pân' la pulpişoare,
pân' la costişoare,
pân' laa aaaaa ... scuze tanti Manole!
Meşteru Manole: Dorele nu mai scutura schela că îţi ard o mistrie în freză ...Mă, n-auzi, nu mai scutura schelaaaaaaaaa ...!
Meşteru Manole: ...aaai biliv ai chen flai!(Manole's hit point)
Eh, dincolo de ironii răutăcioase, Mânăstirea e o bijuterie şi ca întreg şi în fiecare dintre părţi.
Iată câteva broderii în piatră:
Iată câteva broderii în piatră:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.