Nunumai

Salut! Din septembrie 2012 m-am mutat. Vă aștept pe nunumaifotografii.ro

sâmbătă, 30 iunie 2012

Alchimistule, ce-ţi mai place să te plimbi cu băieţi prin deşert

Nu ştiu dacă aţi citit Alchimistul lui Paulo Coelho...
Eu aveam cumva o frustrare că nu am făcut-o până acum, aşa că mi-am luat audiobookul în lectura lui Florian Pittiş şi am ciulit urechile, visând să aud un text de o mare profunzime, încărcat de spiritualitate şi plin de învăţăminte.
Iar ce urmează este părerea mea personală, după această deosebită experienţă.
Nu uita: de gustibus non disputandum. 
Dacă domnul Coelho făcea un efort mai mare povestea ar fi sunat cam aşa:

Băiatul se numea Bulă.
Era un ciobănel.
Avea un vis.
Visul i se tot repeta.
Visa că o să găsească o comoară lângă trei conuri uriaşe de piatră.
Tulburat de acest vis, s-a dus la o ţigancă să il interpreteze.
- Haoleu, matale o să găseşti o comoară lângă nişte conuri uriaşe de piatră! Mai mult, în călătoria ta o să-ţi trăieşti Bancul Personal - care e scopul vieţii pentru fiecare dintre noi! Aceasta a fost interpretarea profundă a visului enigmatic.
Motivat de cele auzite, Bulă a pornit la drum spre deşertul unde auzise că se aflau conurile.
În călătoria sa i-a întâlnit pe badea Gheorghe, pe Gigel, pe Ion şi Maria,  fiecare dintre ei visând să-şi găsească Bancul Personal. Tot acum o cunoaşte pe Bulina, o fată deosebit de frumoasă şi cu forme voluptoase, cu care şi-ar fi dorit să trăiască multe bancuri vulgare sau măcar romantice.

De la moşul din bancul cu prezervativul care se îndoia de la mijloc Bulă a aflat un profund aforism:
Când îţi doreşti ceva cu adevărat, întreg Universul conspiră la realizarea dorinţei tale. 
Tu trebuie doar să stai ca puturosul şi să nu faci nimic!
Imediat ce a auzit acest enunţ, l-a postat pe Facebook.

Pe drum se întâlneşte şi cu un englez, Lordul John din bancul cu Tamisa.
Lordul John îl căuta pe vestitul Nastratin, un Mulla despre care se spunea nu numai că-şi aflase Bancul Personal, ci că avea mai multe bancuri personale, extrem de rafinate şi pline de înţelepciune.

Jocul întâmplării a făcut ca nu John ci Bulă al nostru să-l întâlnească pe Nastratin.
- Cum se face nene că matale eşti numai în bancuri cu tâlc? l-a întrebat visător băiatul.
- Păi cine m-a scornit pe mine şi cine pe tine, băi puţă?! i-a răspuns Nastratin.
Trecând peste orgoliul său, Nastratin i-a dat totuşi câteva sfaturi lui Bulă pentru a găsi o poantă aparte Bancului său Personal.
Ghidat de aceste sfaturi, Bulă a ajuns în deşert. Aici a făcut o atât de puternică insolaţie încât a putut dialoga chiar cu Soarele, care de obicei nu apare în bancuri şi rareori în înjurături - de exemplu despre Soarele mă-sii celui ce te-a supărat.

După ce îl întâlneşte şi pe Generalul din bancul cu cămila, Bulă ajunge la conurile uriaşe de piatră.
Privindu-le în lumina asfinţitului, cu Crivăţul suflându-i puternic în faţă, Bulă zâmbi.
Îşi aflase în sfârşit Bancul Personal.

Epilog:
După profunda experienţă trăită Bulă s-a hotărât să-şi schimbe meseria. A trecut de la creşterea animalelor la cultivarea pământului. Nu mai voia să fie cioban ci ţăran.
Crivăţul îi suflă în faţă un parfum ce-i aminti de bancurile cu francezii ce se întorceau acasă de la război.
- Vin Bulina! zise Bulă.


miercuri, 27 iunie 2012

Pacalici

Azi am avut de mâncare plăcintă de varză iar ca desert ... o chestie dulce ... nu ştiu cum se numeşte, dar era bună.
Daniel nu a vrut să mănânce plăcintă deloc.
Când am scos prăjitura din frigider a început să se milogească zgomotos. Mi-a cerut să-l pun în scaunul său şi cu privirea motanului din Shrek m-a rugat să-i dau prajitură.
Eu, sadic, i-am zis că mănâncă prăjitură doar cine mănâncă plăcintă; i-am dat o bucată de plăcintă iar el NUNUNUNU ... şi mi-a zis pe limba lui nişte înjurături apoi a reînceput miloageala.
- Nu! Plăcintă şi apoi prăjitură!
- NUNUNUNU!
- Bine!
Şi am început să savurez delicioşenia în faţa lui (să nu te superi Dane când o să citeşti asta, nu am făcut-o cu rautate). Apoi i-am mai oferit o bucată de plăcintă.
El ia plăcinta, ciupe un pic din coajă, mestecă din buze şi zice, dând din cap aprobator:
- Buuuun!
Apoi arată cu degetul spre prăjitură.
Eu eram perplex - prin cărţi citisem că faze de acest gen fac copii mult mai târziu!
Deja încearcă să mă păcălească?
(Să-ţi fie ruşine danezule!)
I-am dat o linguriţă de dulce şi apoi i-am mai dat încă o dată o bucată de plăcintă de varză. A ronţăit un pic din coaja de cocă, a mestecat şi a zis iarăşi că e bun!

Ce era să fac?
L-am premiat!
I-am dat prăjitură! La un an şi nouă luni să încerce să mă păcălească?
Ce ne facem la trei ani?

marți, 26 iunie 2012

Vizita de lucru

I-am promis lui Daniel că-i arăt de aproape o magaoaie pe care a văzut-o pe câmp.


Sper să nu îmi ceară să i-o cumpăr :)

Jucariiii

Vrea şi el o jucărie aşa:

sâmbătă, 23 iunie 2012

Porto Katsiki 2










vineri, 22 iunie 2012

Somn usor


joi, 21 iunie 2012

Porto Katsiki

Porto Katsiki, plaja la care până nu demult ajungeau doar ţapii.










apa trece ...







duminică, 17 iunie 2012

Trei într-unul

Grecii aceştia din Lefkada au un respect deosebit pentru filosofi ... iată aici statuia a doi dintre ei: Aristotel şi Socrate!
;)

Nicio şansă

Nu am nicio şansă să termin azi!

Tator

De departe cel mai interesant obiectiv din Lefkada, din punct de vedere al lui Daniel, a fost un excavator pe care îl vizitam aproape în fiecare zi ca să-mi explice copilul cum funcţionează "tatoru"

Dan lefkadianul

După Meteora a urmat Lefkada.
Poate ar trebui trebui să povestesc despre ce autostrăzi au grecii, dar ne bat şi bulgarii aşa că mai bine descriu surpriza de pe plajele din Lefkada ...
Ne-am cazat şi  am mers spre plajă unde grecii nu au nisip ci pietricele ... pietre, pietroaie!
Cele mai mari nu deranjează prea tare, pentru că nu-ţi intră în papuci. Însă cele mici te fac să ignori pentru o vreme albastrul ireal al mării şisă te gândeşti cu nostalgie la nisipul fin al Mării Negre.

Pietrele de pe plajă l-au surprins şi pe Daniel ...

...care, după ce a cugetat o vreme ...

a conceput un plan !

O să le arunce ...

PEE TOATEEE ...

... în mareee!




sâmbătă, 16 iunie 2012

Învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi

Înţeleptul învaţă doar la şcoala fericirii, prostul nici măcarla şcoala suferinţei.
Astfel oscilând între cele două şcoli, repetenţi (şi)sau premianţi (pe)trecem prin viaţă.

miercuri, 13 iunie 2012

Inconstient

Psihologul: Săptămâna viitoare vom lucra cu inconştientul tău!
Ea: Nu ştiu dacă o să-l conving să vină! Soţul meu e foarte încăpăţânat!

marți, 12 iunie 2012

Djem

H: Ce vrei să mănânci azi? 
Danezul, scoţând untul din frigider, zice: Djem!
 Aşa că a fost servit cu unt şi gem. 
 Mancandu-l, zice: Mbun! Bun!

Meteora 2012

Aşa că am ajuns şi anul acesta la Meteora ...
uşor înorat, dar ...




... nouă ne-a plăcut la fel de mult.
Mai ales lui frater Daniel care a alergat şi prin mânăstire ...


şi s-a îndopat cu rahat ...
... că obosise de atâta urcat ...
şi explorat ...
... prin paradusul acesta care e Meteora.