Nunumai

Salut! Din septembrie 2012 m-am mutat. Vă aștept pe nunumaifotografii.ro

joi, 6 septembrie 2012

nunuma

După cinci ani de stat pe blogger, iată că a sosit momentul să fiu înobilat și să am și eu domeniul meu, nu numai cu fotografii. Pentru asta îi mulțumesc lui Liviu și lui Miki.
 Iar cireașa aceasta e în vârful unui tort care conține și un nou obiectiv pe care scrie ceva cu 35 mm f/1,8 G DX AF ... yeeeee! Pentru sticla de 35 mm le mulțumesc cu drag colegilor mei de serviciu precum și Herminei!
 Am deci un nou blog și-l încep cu o nouă etichetă: 35mm . Asta este una dintre primele poze:

Vă aștept deci de azi pe nunumaifotografii.ro

marți, 4 septembrie 2012

The years are flashin' by ...

... and everything will change...
but way down deep inside, we all just stay the same ...

luni, 3 septembrie 2012

coscilica


Inteapa


Hey dude

Inainte de a cumpara mure e bine sa stiti cum arata dudele ...

Tator


Facebook

Like? Ce-i aia like?!

Floare la ureche?



vineri, 17 august 2012

Gata de drum

Principalul nostru bagaj este gata de drum!


PS: Ne-am emancipat; cică music is obsolete; now we listen audiobooks.
Hermina vrea sa stie De ce iubim femeile!
Eu vreau să știu cum s-a ajuns de la Vlad Țepeș la Dracula.
Dan?!

marți, 14 august 2012

Buuuun!

 Pentru că așchia nu sare departe de trunchi, iar genele ăstea duc cu ele tot felul de bune sau rele obiceiuri ale  celor de la care vin ... lui Daniel, ca și mie dealtfel, mărul nu i se pare la fel de bun!



vineri, 10 august 2012

Care Bardo?

Înotam în apele liniştite ale unui lac, căutând să mă scufund cât mai adânc şi să mă obişnuiesc cu senzaţia pe care o simţeam, de izolare faţă de mediul zgomotos de la suprafaţă.
Totul în jur era oarecum întunecat, apa era tulbure și nu vedeam nimic în fața mea, deși aveam ochii deschiși.
Era atât de plăcută această linişte ce o simțeam; o savuram din plin, înotând lent şi fără efort.
Parcă undeva departe, surd şi înfundat, se auzeau vocile celor de pe mal, hohotind şi trăncănind fără odihnă. Mă simţeam desprins de lumea de afară, căutam să trăiesc cât mai clar această senină detaşare ce mă cuprinsese.
Ce departe e totul, ce liniște e aici!
Probabil mă scufundasem un pic prea adânc, sau a fost ceva închipuit ce m-a speriat, pentru că brusc am intrat în panică şi am încercat să ies la suprafaţă.
Poate a fost imaginea somnilor lungi cât un om, care se zicea că ar bântui balta asta, poate asta m-a contractat și a îndepărtat liniștea de mai devreme.
Eram dezorientat, nu ştiam încotro să înot, simţeam că mă sufoc, că nu mai am aer.
"Doar nu o să mor înecat în băltoaca asta!" m-am gândit ... dar pentru moment nu mai eram raţional, nu îmi puteam da seama cât e de simplu să ies la suprafaţă. Nu ştiam ce să fac.
Deodată văd în faţă o lumină puternică, strălucitoare ... şi îmi vine în minte ... Bardo Thodol - Cartea Tibetană a Morţilor.
Tibetanii cred că în momentul morţii ni se revelează Lumina Clară, de care este bine să ne lăsăm cuprinşi pentru că în ea vom găsi sfârşitul suferinţei, pacea eternă, eliberarea de ciclul reîncarnărilor.
E o şansă unică pe care doar acel moment o oferă.
Altfel, această eliberare trebuie să o obţii prin mari eforturi şi austerităţi.

Deci îmi vine în minte Bardo Thodol și Lumina Clară ... strălucirea asta omniprezentă ce o văd acum e Lumina Clară?
Oare mor? mă întrebam.
Nu simt nicio durere, nu simt ca ma înec, e tare ciudat!
Liniștea de mai devreme revenise și eram uimit că ... puteam respira!
Cum oare puteam respira?!

Clipesc des și îmi dau seama - lumina strălucitoare era soarele, eu eram în picioare și apa până la piept!

Ce-a fost asta?!

luni, 6 august 2012

Trei




Doi



Shoot me




duminică, 5 august 2012

Vuum



Tu

Îl întrebăm: Cine a vărsat apa?!
Daniel arătând spre el însuși: TU!

Semne ...

... de bună purtare
Nu povestesc mai multe.
Pot să spun doar că am înțeles clar ce înseamnă ”sânge din sângele meu!”

Decalogul nesimţitului

1. Fii strident. Luptă cu toate mijloacele împotriva discreţiei.
2. Nu te gândi la ceilalţi. Fii egocentric.
3. Pătrunde pretutindeni. Nu te lăsa marginalizat.
4. Fă prozeliţi. O să vezi că nu e foarte greu.
5. Batjocoreşte lucrurile grave. Practică persiflarea mai ales când nu e cazul.
6. Arată-te opac la argumentele celorlalţi. Eventual refuză -le de plano.
7. Caută mereu prim-planul. Încearcă să fii contaminant.
8. Evită să-ţi pui întrebări. Drumul tău e unul al certitudinilor.
9. Convinge lumea să se plieze pe setul tău de non-valori. Nu accepta compromisuri.
10. Nu uita că marele tău duşman e bunul-simţ. Combate-l cu fiecare gest şi cuvânt.

O viitoare lectură - Ghidul Nesimțitului de Radu Paraschivescu

sâmbătă, 4 august 2012

Moroiul elector

Două babe se întâlnesc la cimitir într-o seară.
- Ce faci țață Floare?! Nu te mai văzui de pe vremea lu` Iliescu? Câți ani ai maică?!
- Câți să am țațo, 97 de ani!
- Aoleu țațo, 97! Și te mai întorci acasă sau rămâi aicea?
------------------------------
Vă spun sincer că nu a fost o surpriză pentru mine să aflu că în județul Olt, în 19 localități, a fost o prezență la vot de peste 100%.
(sursa gandul.info)
Nu! Ba chiar mă surprinde că sunt doar 19 localități ce au atins un astfel de record.

Hai să vă explic cum a fost posibil...

În primul rând, nu uitați că este vorba de județul în care s-a născut tovarășul Nicolae Ceaușescu, un județ în care din cele mai vechi timpuri se raporta depășirea producției de porumb, grâu, porci, rațe și alte asemenea. Aici cincinalul ținea patru ani, răchita făcea micșunele și în plop creșteau și pere.
Noi oltenii suntem competitivi, batem orice record vrea mușchii noștri, băi nene!

În al doilea rând țin să vă reamintesc, dragii mei, că Oltenia e leagănul legendelor despre moroi și strigoi.
Cu câțiva ani în urmă întreaga țară a fost oripilată să afle că într-un sat din Oltenia a fost dezgropat un mort (țărănist), iar rudele i-au ars inima și au băut un macerat din cenușa rezultată. Toate astea pentru ca răposatul să nu se trezească din morți, să devină moroi și să bântuiască prin sat, speriind babele virgine și copii neascultători.
Așa e la noi frățioare!
Moartea nu este sfârșitul, iar cei ce au mierlit-o nu au timp de reîncarnări ... nu nene. Dacă nu iei măsuri, mortul se va plimba noapte de noapte prin sat, și-și va face de cap.
Dacă se întâmplă cumva să fie alegeri, mortul poate să și voteze!
Și cum fenomenul acesta e unul de masă, e normal ca într-o zi fierbinte cum a fost cea de 29 iulie, prezența la vot să fie mare, pentru că prin adâncile crăpături din pământul secat de apă au ieșit la vot și electorii răposați.
Iar acum, să fim cinstiți ... maicamare și tatamare au fost români, au avut CNP românesc, nu-i poți împiedica să voteze, mai ales dacă, pe deplin liberi, votează pe cine trebuie.
Dacă au apucături revoluționare însă și nu țin cu cine ține primarul, atunci știm ce să facem ... ceai de cenușă și gata! Am scăpat de electorul recalcitrant!
Moroiul elector mai are încă un avantaj major, vericule! El poate să voteze de mai multe ori, pentru că daca-l prinde cineva cu vot multiplu ce-o să-i facă? Să-l condamne la moarte?! Haha!

Referendumul fuse și se duse.
La vot au venit toți cei care au vrut să vină.
Acum cică trebuie să numărăm electorii frățioare!
Pe ăia vii e ușor să-i numeri, dar cu mortu ce faci?
După cum bine zice domnul ministru Victor Paul Dobre - problema la recensământul acesta sunt morții!

O să se descurce ei cumva cu număratul morților.
Deși nu e drept, o să scoată de pe listele permanente chiar și pe strigoii care au votat pe 29.
Nu-i nicio problemă!

La iarnă o să fie din nou alegeri, la noi moartea nu există, iar dacă electoratul de cimitir vrea să-și manifeste voința o va face din nou și din nou ... o să avem de-a face cu ... Întoarcerea morților vii!

vineri, 3 august 2012

Pick up


Ups!


miercuri, 1 august 2012

A Song of Ice and Fire

- Bunicule, ai văzut cumva pastilele mele? Scria Extasy pe ele! Le-ai văzut?!
- Cui îi pasă de pastilele tale?! Tu ai văzut ce dragon avem în dormitor?

După ce a scris scenariul la destul de multe episoade din Zona Crepusculară, George R. Martin a început să scrie un cântec despre gheață și foc - o serie de romane cavalerești ce-și desfășoară acțiunea într-un regat imaginar numit Westeros. 
Și pentru că nepot`su și-a uitat pastilele la bunic prin casă, în povestea despre cavaleri, regi și domnițe autorul a adăugat și câțiva dragoni.
Primele două romane au fost deja ecranizate de către HBO; am văzut serialul și m-a cuprins boala ... așa că dimineața, în drumul spre serviciu, ori seara, la întoarcerea acasă, ascult povestea aceasta fantastică pentru oameni mari. 
V-o recomand!
Atenție, creează dependență!

PS:
Citatul care-mi place cel mai mult este acesta:
Mintea are nevoie de cărți tot așa cum sabia are nevoie de tocilă; numai astfel o păstrezi ascuțită.

marți, 31 iulie 2012

O, sole mio


Fructe de padure

L-am servit pe Domnul Dan cu pere pădurețe și porumbe ...

... și se pare că i-au plăcut!

ciobanasul


joi, 26 iulie 2012

Minunata Lume Noua

Ascult Brave New World by Aldus Huxley 

Oh, minunată lume nouă, plină de oameni deosebiţi, care au tot ce-şi doresc şi-şi doresc doar ce au...
Oh, lume nouă, în care munceşti ca să ai tot ce-i nou şi să scapi cât mai repede de vechiturile cumpărate luna trecută.
Oh, lume cu oameni creaţi să le placă ce muncesc - fericiţi astfel; oameni care sunt plictisiţi de monotonia anostă a naturii, doritori să se joace jocurile noii societăţi ori să se babardeasca cu oricine doresc şi care, dacă totuşi vreodată se simt deprimaţi pot oricând savura Soma, plăcuta ambrozie ce te face să visezi şi să trăiesti extazuri şi plăceri nebănuite ...
Oh ce minunată Lume Nouă, raiul Padma, în care s-a înţeles de mult timp inutilitatea familiei şi a oricărui gen de legături între oameni ...
Te cam pune pe gânduri!
O recomand!

duminică, 22 iulie 2012

Nu stinge flacăra democraţiei 1

Înainte de revoluţie prin familia mea  se comenta discret despre o cunoştinţă care lucra în occident.
Era ceva cu "cultura". Mă uitam cu admiraţie la cele câteva ilustrate pe care le trimitea, cu mări însorite, vapoare luxoase, palate imperiale şi alte asemenea.
După o vreme omul s-a întors în ţară. A avansat probabil în funcţie la acel institut cultural la care lucra, pentru că atunci când a venit pe la noi, la ţară, în vizită, o Dacia albă cu număr scurt de Bucureşti a aşteptat tot timpul cât stat la noi, trei case mai încolo. Întâmplător, Dacia a plecat odată cu maşina lui.

Ca să fie clar, pe om nu-l cheamă Horia Patapievici şi nu bat absolut niciun apropo cum că institultul pe care acesta îl conduce, iar Preşedintele României cu onoare îl patronează, ar fi acelaşi ca acela de dinainte de revoluţie. Absolut nicio asemănare nu este între cele două!
Şi de asemenea ce urmează nu are nicio legătură cu faptul că Mihai Răzvan Ungureanu, un om care a studiat şi el pe afară, după ce a condus instituţii ce au în numele lor cuvântul "externe", a ajuns premier şi visăm să ne fie preşedinte.

La Revoluţia din '89, pe 25 decembrie seara, m-am uitat şi eu la povestea cu cum a fugit Tiranul cu două elicoptere, dintre care unul l-a părăsit pe drum, cu Bobu şi Dăscălescu. Am aflat apoi că pilotul l-a abandonat lângă Târgovişte şi că singurul ofiţer ce-l escorta a plecat şi l-a lăsat pe Ceauşescu şi pe Leana lui singuri la marginea unui drum ...
(imagine preluată de pe Wikipedia)
Eram mic, dar eram deştept de atunci, desigur!
Alte lucruri, evidente acum, nu mi-au atras atenţia atunci, dar asta era ţipător - la televizor se vorbea de faptul că Tiranul a adus un avion cu terorişti din Iran, că are o întreagă Direcţie a Securităţii, direcţia V, ce se ocupă de garda şi protecţia sa, că mor pentru el securiştii ... bla bla bla!

Băi, n-auzi, Ceauşescu, Dictatorul, pe 22 decembrie făcea autostopul , singur pe un drum de ţară!
Păi dacă teroriştii aceia erau ai lui, măcar vreo zece - douăzeci, dacă nu două sute, să fi luat cu el să-l apere de muşte ... şi dacă eu aş fi fost preşedinte iar Securitatea aia mi-ar fi fost aşa loială cum se zicea la Televiziunea Română Liberă păi mi s-ar fi croit drum cu mitraliera, tancul şi MIG-ul pe oriunde ar fi vrut muşchii mei. Nu?!
Cică sute de tancuri atacau Bucureştiul şi el făcea autostopul! Hăhăhă! (hăhăiala asta nu e întâmplătoare).
Preşedintele în funcţie al statului român era singur şi neprotejat într-un moment în care ţara era în stare de necesitate (nivelul următor ar fi fost stare de război?), iar un neica nimeni (no offence) se plimba cu escortă proprie prin provincie, pe timp de pace, când nu era niciun pericol.
Pe 25 decembrie, de la chestia asta, eu am avut convingerea că ce am văzut 4 zile şi nopţi la televizor, Revoluţia Română în Direct, a fost un spectacol de teatru în care mulţi ştiau că sunt actori şi-şi jucau rolul vieţii lor ... Tot ce am văzut după aceea m-a convins şi mai mult.
De atunci ştiu clar - aia nu a fost Revoluţie!
Cimitirele sunt pline de oameni care au murit degeaba.
Atunci Ceauşescu a fost trădat şi sacrificat ca un întreg aparat de stat, bine construit, să supravieţuiască.
Şi a supravieţuit!
Cei ce l-au trădat pe Ceauşescu atunci nu au făcut-o pentru tine, sau pentru mine ... prea puţin le-a păsat de noi, prea puţin le pasă şi acum! 
Dacă crezi că nu e aşa înseamnă că au reuşit să te păcălescă!
Revoluţia din'89 i-a învăţat pe aceşti abili indivizi că românii pot fi prostiţi în faţă, pot fi duşi de nas, că sunt atât de uşor de manipulat!
Iar de atunci am ferma convingere că au făcut-o şi o fac mereu.
Şi sunt sigur că s-au perfecţionat, acum nu mai le scapă detalii d'astea, de care se poate prinde şi un puşti de 14 ani.
Şi nu vorbesc doar de Ion Iliescu şi FSN, PDSR, PSD, USL sau cum s-o mai fi numind aripa roşie a găştii ce a trădat.
Nu my friend, aparatul acela a ocupat repede toată plaja de unde ai fi putut tu alege. Iar dacă ţi-e frică cumva că o să se stingă curând flacăra Democraţei în România  ... hăhăhă ... 

(imagine preluată de pe pagina de Facebook a celor care visează să păstreze flacăra Democraţiei mereu aprinsă)

VA URMA!
PS:
Ca să fie clar şi să nu mă aleg cutrageri de urechi inutile. Povestea de mai sus cu cultura şi Dacia am spus-o nu pentru a discuta persoana, ci doar pentru a ilustra un fapt - acela că e de la sine înţeles că orice persoană pe care statul o consideră importantă e normal şi chiar obligatoriu să o protejeze prin mijloace specifice. 
Iar persoana cea mai importantă în statul român era în decembrie 1989 preşedintele Republicii, Nicolae Ceauşescu.
După cum bine a spus şi Traian Băsescu, sunt oameni din SPP care riscă ani grei de puşcărie dacă nu-l protejează aşa cum se cuvine. În '89 nimeni nu şi-a făcut treaba; şi asta nu pentru că îi apucase elanul revoluţionar ...

În oglindă

Fiecărui om îi este dată cheia de la porţile iadului. 
Aceeaşi cheie deschide însă şi porţile raiului.

Un samurai a venit la un călugăr Zen şi l-a întrebat:
-Este adevărat că există Rai şi Iad?
-Cine eşti tu? – l-a întrebat călugărul.
- Eu? Sunt vestitul samurai Kioshi Dălagioale, din clanul Kotonoga! Sunt un vestit maestru al mânuirii sabiei! – a răspuns samuraiul.
- Tu samurai?!... Nu vezi ce faţă de cerşetor ai? Cât eşti de caraghios cu hainele astea! Ţi le-a croit Botezatu? Eşti crăcănat ca o raţă. În viaţa mea nu am văzut făptură mai ridicolă! Tu samurai?! Hahaha!
Samuraiul s-a înfuriat atât de tare, încât a pus mâna pe sabie şi a scos-o pe jumătate din teacă.
Călugărul o ţinea pe a lui:
- O, ai şi o sabie! De unde oi fi furat-o? Sau e una de jucărie?! Pun pariu că pe undeva pe străzile oraşului un copilaş plânge că i-ai furat săbiuţa! Maestru al mânuirii sabiei, zici?! Păi tu nu vezi, măi răţoiule îngâmfat, că nici nu poţi s-o scoţi din teacă?!
Samuraiul, în culmea furiei, a scos hotărât sabia din teacă, ridicând-o deasupra capului, hotărât să decapiteze  impertinentul său interlocutor.
Atunci călugărul a zis:
- Acum … se deschid porţile Iadului!
Samuraiul se opri, înţelegând. Puse ruşinat sabia la loc în teacă şi se înclină respectuos.
- Iar acum se deschid porţile Raiului! zise călugărul.

----------------------------------------------------

În budhismul tibetan se zice că oamenii se împart în cinci mari familii, în funcţie de emoţia negativă - otrava - ce îi caracterizează. Se zice de asemenea că fiecare dintre otravurile de familie se poate transforma într-un nectar, pe atât de dulce pe cât de amară e otrava.
Cele cinci familii sunt următoarele:
- familia Ratna a cărei otravă este orgoliul, familia acelora ce se cred deţinătorii unor nepreţuite comori, pe care ceilalti nu le au şi nu le vor avea vreodată.
- familia Vajra a celor ce se lasă orbiţi de furie şi ură.
- familia Padma a celor lipsiţi de control ,  subjugati de dorinţe şi vicii.
- familia Karma a celor a căror emoţie negativă este invidia sau gelozia.
- şi familia Tatthagata a celor ce se caracterizează prin ignoranţă sau prostie,  prin slaba capacitate de a înţelege.

Dacă mă cunoşti suficient de bine, citind cele enumerate mai sus, ţi-ai dat seama că familia din care fac eu parte este Vajra, cea furioasă.
Nu te întreb care-i familia ta ...

Avusesem o discuţie aprinsă la serviciu şi eram iritat; tot repetam în minte replici tăioase ce ar fi trebuit să le dau dar nu am făcut-o. Mergeam pe drum trăind transa aceasta acidă, alimentându-mi furia, frustrat că nu am spus tot ce aş fi putut spune, că am răbdat şi nici măcar nu mi-am arătat colţii.
M-am întâlnit cu Hermina şi ne-am zis că ar fi bine să mâncăm o pizza în oraş.
I-am povestit prin ce trecusem mai devreme dar asta nu m-a destins; în continuare locomotiva furiei pufăia în mine, căutând o ţintă asupra căreia să se reverse.
Am ajuns la restaurant, ne-am aşezat  la o masă şi am comandat o pizza.
Hermina, că să mă destindă începuse sa-mi povestească ceva ... evident nu auzeam nimic din ce-mi spunea.
Ei îi arde de poveşti când întreg universul meu de pretenţii e în pericol?
Chiar nu mă înţelege deloc?
Râde la mine aşa, aiurea!
Şi pizza asta de ce nu e gata?!
O să mă ridic de la masă şi o să mă duc la casă să mă răţoiesc la nesimţiţii ăştia; nu au pic de respect pentru noi. Cei de la masa vecină au venit după noi şi a lor e gata.
Ne dispreţuiesc!
Nu insemnam nimic pentru ei!
Chiar aşa am ajuns, bătaia lor de joc?!

Mă ridic de la masă clocotind.
Împing scaunul deoparte şi mă întorc spre case.
Îmi întâlnesc privirea furioasă într-o oglindă. În spatele meu era o altă oglindă, în care mă vad tot pe mine ... şi jocul oglinzilor îmi arată un şir de Costici, faţă în faţă, privindu-se furioşi.
Brusc ceva s-a rupt atunci in şirul gândurilor mele.
Vacarmul străzii nu se mai auzea ... de fapt parcă totul tăcuse, era linişte.
Vedeam acum, din afară, un cadru împietrit, un tablou ciudat ... totul se oprise.
Şi undeva in mine simt clar şi limpede: E O FARSĂ!
Mi-e atât de clar că tot circul acesta e o farsă! Toţi au complotat să mă înfurie; toţi m-au adus aici ... e o piesă de teatru, dar nu mai vad deloc tragedia de mai devreme. M-am prins! E o comedie ! E un joc! Zâmbesc liniştit şi împăcat.
Era ca şi cum m-aş fi prins de poanta unui banc care-mi părea prostesc până atunci.
După câteva lungi clipe de împietrire, lucrurile îşi reiau cursul de mai devreme. Actorii încearcau să-şi reia rolurile în serios ... dar pe mine nu mă mai puteau păcăli, nu mă mai puteau clinti. Îmi venea să râd!
Furia nestapanită şi plină de ură devenise brusc fericire senină ce-mi umplea sufletul. Mi-a stat o vreme acolo, apoi a trecut, lăsând în urmă amintirea asta şi înţelegerea faptului că avem oricând la noi cheia ce deschide atât porţile iadului cât şi ale raiului.

marți, 17 iulie 2012

Dottore

Dom'le, nu că aş ţine partea lui Ponta, care probabil a plagiat, dar eu sunt sigur că Băsescu apreciază doar doctorii în tinichigerie şi ospătărie! Restul sunt doar personaje din piesa lu' ăla ... Comediu Delarte!

duminică, 15 iulie 2012

D'ale baietilor

In weekend am fost dadaca.
Pentru ca am terminat de vazut supermarketurile cu scule iar individul nostru e fascinat de masinarii am zis sa-i dau ceva de vazut.
Vazusem o reprezentanta New Holland  in Otopeni saptamana trecuta ... hai acolo. Neah, era inchis!
Dar in Otopeni mai e ceva - un aeroport.
Asa ca am mers acolo sa vedem un avion.
Am cautat o gramada, abia am vazut unul de la British Airways andocat.



Ce aeroport e acesta , de nu-i niciun avion pe aici?!


Dezamagiti, am cautat o alta destinatie si am gasit: Gara de Nord.
Oare s-o transmite virusul la a patra generatie?
Ne-am plimbat prin trenuri ...
Le-am privit de afara ...

Care e nasul, ca nu l-am mai vazut de la botez?!

Mooooa ! Asta e Sageata Albastra?!
Pa, trenu', pa!
Use the Force, young Skywalker! Use the Force!

Si gata ...