Ceata de pe drum

Pe drumul de intoarcere de la Barsana am avut parte de ceata ... asa ca am tras pe dreapta si ...

 

 

 

... am intalnit cativa obsedati de fotografie iesiti la vanatoare:

 

Era şi un cioban cu o turmă de oi prin preajmă  ... deci evident şi câini.
Domnul cu umbrela s-a trezit cu doi doritori sa-i guste femurul.
Cioban cum sunt, ştiam că nu poţi goni câinii ciobaneşti cu "marş, javră!". Am încercat să fluier şi eu cum auzeam ca-i fluieră ciobanul şi ... unul dintre câini m-a privit curios.
"Nu seamană cu cel ce mă hrăneşte, but sounds like him!" şi-a zis şi a venit  în fugă spre mine, voios...

Oups!
Am îndeplinit pe dos o lege a lui Murphy, am făcut ca problema lui sa devină problema mea.
Voioşia câinelui a dispărut când s-a apropiat ...

 

... s-a prins că nu-s cine se aştepta el să fiu şi a început să mă latre.
Eu, evident, făceam poze în continuare, fluierând.

Noroc că animalul incă mai avea momente de îndoială ...