Dezorientat

... şi după ce ne-am probat "gipanul" pe drumuri neasfaltate şi am trecut pe lângă muzeul trovanţilor ...

am urcat până la Mânăstirea Arnota.
Biserica era însă în renovare aşa că ne-am relaxat un pic ...

 

privind în vale la Mânăstirea Bistriţa ... Dom'le, da' multe mânăstiri p'aici!

Apoi am luat-o la pas prin Cheile Bistriţei ...

 

... şi am ajuns într-un loc pe care-l credeam în altă parte, peştera urşilor.
Oups, acum văd, căutând un link pe Google pentru ea, că de fapt peştera asta a urşilor chiar e în altă parte ... în munţii Apuseni.
Hehe, păi şi noi ce am văzut?
Am văzut o altă peşteră a urşilor, de fapt doar intrarea, că ne-a ajuns urcuşul atât de bine amenajat:

La ieşirea din chei, chiar lângă Mănăstirea Bistriţa (da măi, ştiu, şi Bistriţa e în altă parte !),

... am văzut acest indicator, pe care scrie (las' că vă spun eu) "Peştera Liliecilor".

Ei bine, cu asta ne-a dat gata.
Care peşteră a liliecilor o fi?
Cea din Arad, din Piatra Craiului sau din Moeciu?
Citisem despre ea pe net înainte de a pleca ... cică (şi) aici s-a retras Zalmoxis  să mediteze.
Când am ajuns acolo am aflat că nu era vorba de Zalmoxis ci de sfântul Grigorie Decapolitul - de fapt nu de el ci de moaştele sale.